Bhagavad Gita/Conversația 17. Cele trei tipuri de credință
Conversația 17.
Cele trei tipuri de credință
Arjuna a întrebat:
17:1. Ce se poate spune despre aceia care sunt înzestrați cu credință dar nesocotesc preceptele Sfintelor Scripturi? Sunt ei în stare de sattva, rajas sau tamas?
Krishna, Domnul, a răspuns:
17:2. Credința celor întrupați este de trei feluri: sattvică, rajasică și tamasică. Ia aminte la ce îți spun despre acestea trei!
17:3. Credința unei persoane este în acord cu esența persoanei. Persoana se potrivește cu credința ei: ce credință ai, aia ești tu.
17:4. Oamenii cu însușiri sattvice slujesc Divinității; cei de natură rajasică se închină la ființe de natură demonică; cei de natură tamasică slujesc spiritelor joase și pe cele ale morților.
17:5. Află că aceia care practică un ascetism sever care nu e conform cu Sfânta Scriptură, o fac de dragul iubirii de sine și din mândrie. Ei sunt încă sub influența pasiunilor sexuale, atașamentelor și violenței,
17:6. sunt nechibzuiți, chinuind elementele ce compun trupul lor, ca și pe Mine, Care sălășluiesc în trupurile lor. Află că deciziile lor sunt demonice!
17:7. Așa cum hrana, care place tuturor, poate fi de trei feluri, la fel și sacrificiul, ascetismul și milostenia. Află de la Mine despre diferența dintre ele!
17:8. Hrana care duce la longevitate, putere, sănătate, fericire și stare de bine, este zemoasă, uleioasă, consistentă și gustoasă — aceasta este pe plac celor cu însușiri sattvice.
17:9. Celor pasionali le plac alimentele amare, acre, sărate, foarte condimentate, uscate și iuți, adică hrana care cauzează nefericire, suferință, boală.
17:10. Alimentele vechi, fără gust, cu miros greu, putrede, gătite din produse alterate, nespălate, sunt cele folosite de cei cu însușiri tamasice.
17:11. Sacrificiul adus fără gând de recompensă, în acord cu Sfintele Scripturi, cu încrederea fermă că aceasta e o datorie — astfel de sacrificiu este sattvic.
17:12. Sacrificiul adus cu speranța de răsplată și de dragul plăcerilor personale — să știi că acest sacrificiu provine din rajas!
17:13. Sacrificiul care contravine preceptelor religioase, făcut fără a sătura pe cei înfometați, fără rostirea cuvintelor sacre, fără milostenie ori credință — acest sacrificiu este tamasic.
17:14. Omagiul adus Divinității, brahmanilor, învățătorilor, înțelepților, [împreună cu] puritatea, simplicitatea, castitatea, lipsa de violență (asupra corpului) — acestea reprezintă ascetismul trupului.
17:15. Folosind cuvinte care nu supără, care sunt adevărate, plăcute și folositoare, ca și recitarea textelor sfinte — acesta este ascetismul cuvântării.
17:16. Curățenia gândurilor, umilința minții, controlul asupra gândurilor, atitudinea prietenoasă față de toată lumea, simplitatea vieții — acestea reprezintă ascetismul minții.
17:17. Aceste trei tipuri de ascetism sunt considerate sattvice dacă sunt practicate cu adâncă credință și fără așteptarea vreunei recompense.
17:18. Ascetismul care este practicat urmărind lauda, cinstea și mărirea, ca și ascetismul îndeplinit cu fală este de natură rajasică, este nestatornic, nu este ferm.
17:19. Ascetismul practicat sub confuzia minții, chinuind propria persoană sau având ca scop distrugerea cuiva este de natură tamasică.
17:20. Darul care este oferit fără a aștepta nimic în schimb, având convingerea că reprezintă o datorie către o persoană potrivită, la timpul și locul potrivit, este considerat sattvic.
17:21. Ceea ce este dat cu gândul la răsplată sau câștig, sau este dat cu strângere de mână, acest dar este rajasic.
17:22. Un dar oferit la locul și timpul nepotrivit, unor oameni nepotriviți, cu dispreț sau fără respect, acest dar este tamasic.
17:23. “AUM-TAT-SAT” sunt cele trei sunete care Îl reprezintă pe Brahman, așa cum declară Vedele. În timpurile străvechi, au fost folosite în practicarea sacrificiilor.
17:24. Așadar, cei ce Îl cunosc pe Brahman, își încep jertfele și faptele de ispășire rostind silaba AUM, așa cum se spune în Sfintele Scripturi.
17:25. Silaba TAT este rostită de cei ce caută Mântuirea și fac diferite sacrificii și acte purificatoare de ispășire, sau oferă daruri sattvice.
17:26. Silaba SAT este folosită pentru a descrie adevărata realitate și bunătate, ca și pentru a evoca faptele desăvârșite, o, Partha.
17:27. Silaba SAT, de asemenea, este rostită atunci când sunt înfăptuite sacrificii, ispășiri și milostenii. Orice acțiune făcută în vederea îndeplinirii acestor scopuri [sacrificiu, ispășire, milostenie], este, de asemenea, considerată SAT.
17:28. Ceea ce este făcut fără credință — fie sacrificiu, ispășire sau milostenie — este ASAT, care reprezintă NIMIC, atât în viața asta cât și după moarte!
Astfel, în Upanișadele binecuvântatei Bhagavad Gita — Știința Eternului, Scriptura despre yoga — are loc a șaptesprezecea conversație între Sri Krishna și Arjuna, intitulată:
Cele trei tipuri de credință.
Carte în pdf
