Bhagavad Gita/Conversația 11. Viziunea Formei Universale
Conversația 11.
Viziunea Formei Universale
Arjuna a spus:
11.1. Din compasiune, Tu mi-ai dezvăluit Supremul Secret al Divinului Atman și ignoranța mi s-a spulberat.
11.2. O, ochi de Lotus, Tu mi-ai descris cum toate ființele apar și dispar! De asemenea, am aflat despre Veșnica Ta Măreție.
11.3. O, Mărețe Domn, tânjesc să Te văd în Forma Ta Divină, așa cum Tu Te-ai descris, o, Spirit Suprem!
11.4. O, Doamne, dacă mă consideri vrednic să O pot vedea, atunci arată-mi Ființa Ta Eternă, o, Domn al științei Yoga.
Lord Krishna a răspuns:
11.5. O, Partha, iată Înfățișarea Mea — Cea cu sute de fețe, mii de forme, Divin, în multe feluri și culori!
11.6. Privește la [zeii cerești] adityas, vasus, rudras, asvins, maruts! Iată nenumărate minuni, o, Bharata!
11.7. Privește cum tot universul este în Ființa Mea, o, Gudakesha — tot ce se mișcă și tot ce nemișcat se află — cuprinde tot ceea ce ți-ai dorit să vezi!
11.8. Dar te înzestrez cu ochi Cerești, căci nu ai fi în stare să Mă vezi cu ochii tăi cei pământești. Privește Yoga Mea Supremă!
Sanjaya a relatat:
11.9. Spunând acestea, Mărețul Domn al științei Yoga i-a arătat lui Arjuna Chipul Său Universal,
11.10. cu nenumărați ochi și nenumărate guri, cu multe minunate apariții, cu o mulțime de podoabe, mânuind nenumărate arme cerești,
11.11. în straie minunate și [purtând] salbe sacre, uns cu divine uleiuri înmiresmate, fețele Sale fiind îndreptate în toate direcțiile, toate splendide, strălucitoare, infinite!
11.12. Iar dacă o mie de Sori ar străluci împreună pe cer, abia de s-ar putea compara cu Slava acestui Măreț Suflet!
11.13. În El, Arjuna a văzut întregul univers, împărțit în multe lumi, dar unit într-unul singur în Trupul Divinității Supreme.
11.14. Uluit, Arjuna se aplecă în fața Domnului, își împreună palmele și vorbi.
Arjuna spuse:
11.15. O, Doamne, în Tine îi văd pe “zei”, tot felul de ființe, Îl văd pe Brahman — Domnul în minunata postură a lotusului, văd toți înțelepții și minunații șerpi cerești!
11.16. [Doar pe Tine] Te văd pretutindeni, având nenumărate brațe, pântece, guri și ochi — nelimitate sunt formele Tale! Ochii mei nu pot vedea nici începutul, nici mijlocul și nici sfârșitul Slavei Tale, o, Domn Etern, Nețărmurit!
11.17. Îți văd Strălucirea, infinita, omniprezenta Ta Lumină cu discuri, cununi și sceptre. Ca o flacără arzând sau ca un Soare orbitor, Tu radiezi raze de lumină, la care, cu greu te poți uita!
11.18. O, Domn Etern, cu gândul eu nu Te pot cuprinde, Tu ești Țelul Suprem, Temelia universului, Veșnicul Păzitor al eternei dharma, Sufletul Primordial — așa Te înțelege mintea mea!
11.19. Ești fără de început, mijloc sau sfârșit! Puteri nemărginite ai și brațe fără de număr, iar ochii Tăi sunt ca Soarele și Luna! Când Fața Ți-o privesc, Ea strălucește ca focul jertfei și lumile le arde cu a Ta Slavă!
11.20. Raiul și Pământul sunt pline doar de Tine ca și tot spațiul invizibil dintre ele! O, Tu Cel Măreț, înaintea Ta, cele trei lumi de teamă sunt cuprinse, în fața înfricoșătorului Tău Chip!
11.21. Mulțimea “zeilor” se supun Ție, cu palmele împreunate în evlavie și Ție Ți se roagă! Iar sfinții și înțelepții Te preamăresc și-Ți cântă imnuri ce răsună în tot acest univers!
11.22. Toți rudras, adityas, vasus și sadhyas, visvas, asvins, maruts, strămoși, gandharvas, asuras, yakshas, “zei” — cu toții Te slăvesc!
11.23. Lumile tremură văzându-Ți Chipul cu guri și ochi fără de număr, cu șiraguri de dinți înspăimântători, cu piept imens, cu nenumarate mâini și picioare; și eu, de asemenea mă înfior!
11.24. Ca un curcubeu în ceruri, Tu strălucești cu o lumină orbitoare — cu guri ce larg deschise sunt și ochi imenși de flăcări! Al meu Atman este cuprins de Tine! Privindu-Te, tăria-mi piere și pacea mi se risipește...
11.25. Dinții Îți sunt ca săbiile, fulgerând strălucitor în guri deschise înspăimântător; să le privesc mă înfricoșează. Nu știu unde m-aș putea ascunde de această viziune a Ta! O, Doamne, Refugiul lumilor întregi, ai îndurare!
11.26. Fiii lui Dhritarashtra și mulți cârmuitori ai altor țări, Bhishma, Drona, Karna ca și cei de frunte din ambele oștiri –
11.27. cu toții, în grabă, se prăvălesc în ale Tale guri deshise. Ca niște pietre zdravene de moară, șiragurile sclipitoare de dinți fioroși macină toți luptătorii. Strânși între ei, ale lor trupuri cenușă ajung să fie!
11.28. Cum apa râurilor curge năvalnic spre marele ocean, tot așa tumultuos aleargă falnicii războinici, cârmuitori pe acest Pământ, în ale Tale învăpăiate guri deschise!
11.29. Așa cum molia se avântă-n zbor spre o flacără să moară-n ea, așa și ei, gonesc spre guri cumplite, dispar și își găsesc acolo moartea!
11.30. Nenumărate sunt a Tale limbi de foc, ce prefac ființele în scrum, devorând tot ce e împrejur. În Strălucirea Ta ce umple întregul spațiu, lumea e-aprinsă de-a Tale raze atotcuprinzătoare!
11.31. Dezvăluie-mi a Ta esență! Chipul Tău mă înspăimântă peste poate! Mă plec în fața Ta, ai milă de mine, o, Mărite Domn! Aș vrea să știu cine ești Tu! Dar felul în care Te-arăți mă înfioară!
Lord Krishna a răspuns:
11:32. Eu sunt Timpul ce aduce distrugerea-n lume, ce nimicește omenirea și legea pe Pământ o manifestă. Nici un luptător aflat aici în bătălie nu va scăpa de moarte! Tu singurul vei fi ce va rămâne-n viață!
11:33. Așadar, ridică-te! Nimicește-ți vrăjmașii, fii biruitor și bucură-te de-al tău regat! Doborâți sunt ei deja de Voia Mea! Tu ești doar arma cu care ei vor fi uciși.
11.34. Lui Drona, Bhishma, Jayadratha, Karna și tuturor vitejilor adunați aici, le e menit să piară! Așadar luptă cu îndrăzneală, o, Arjuna, iar victoria, a ta va fi!
Sanjaya a povestit:
11.35. Auzind cuvintele Domnului, Arjuna, cu temere și plecăciune, mai zise către Krishna, cu voce temătoare:
11.36. O, Hrishikesha, văzându-Ți Măreția, e drept ca lumea să tresalte, când slavă Îți aduce în cântece și imnuri! Cete întregi de sfinți în fața Ta se pleacă iar demonii îngroziți se risipesc!
11.37. Și cum pot ei să nu aducă slavă Marelui Atman, Celui Ce este mai presus de Brahman! O, Nețărmurite, Domn al celor ce sunt desăvârșiți, Refugiu pentru toate lumile, Etern! Tu ești Ființa și Neființa, precum și Acela Care este dincolo de Ele!
11.38. Nici un zeu nu este mai presus de Tine, Tu ești Cel Dintâi, Supremul Refugiu al tuturor ființelor! O, de Tine tot universul este pătruns, ești Cel Ce știe și ești Cunoașterea! Întregul univers se află în Ființa Ta!
11:39. Ești Zeul vântului, al vieții și al morții, tot Tu ești Zeul focului și al apei! Tu ești Luna, Tatăl și străbunul tuturor ființelor! Slavă Ție și nesfârșită mulțumire în vecii vecilor!
11:40. Cu toții înaintea Ta se pleacă și mărire Ți se aduce de peste tot! Nelimitată e Tăria Ta și a Ta Putere fără de seamăn este! Tu ești Totul și toate sunt în Tine!
11:41. Iar dacă uneori, din neștiință, Ție m-am adresat ca la un prieten: “O, Krishna, o, prietene!”, am făcut asta doar din ignoranță, necunoscându-Ți Măreția!
11:42. Iar dacă am greșit și nu Te-am onorat pe când ne odihneam, glumeam, ne jucam, mâncam sau ne distram — singuri noi doi sau având tovărășie — Te rog fierbinte, păcatele să-mi ierți, o, Tu Cel Nețărmurit!
11:43. Părinte al lumilor și-al tot ce mișcă sau e neclintit, preacinstite și slăvite Guru, asemenea cu Tine nimic nu e! Cine ar putea, în aceste lumi, să întreacă a Ta Slavă?
11:44. Mă plec cu pioșenie înaintea Ta și mă rog Ție să ai milă de mine! Fii al meu tată, fii al meu prieten! Fii îngăduitor cu mine ca și iubitul cu cea ce dragă îi este!
11:45. Eu am văzut a Ta Slavă, ce niciodată nu a fost văzută! Sunt totodată înfricoșat dar și plin de bucurie. Mă rog Ție — revino la chipul Tău de dinainte! Ai milă de mine, Domn al zeilor, Refugiul lumilor!
11:46. Tânjesc să Te văd iar cum erai înainte, purtând pe cap coroana sclipitoare și buzduganul împărătesc în mână. Arată-mi chipul Tău pe care Îl știu și drag îmi este! Ascunde această apariție a Ta cu multe brațe, ce muritorii nu o pot îndura!
Lord Krishna a răspuns:
11:47. Arjuna, prin a Mea grație tu ai ajuns să știi Suprema și Eterna Mea Formă, ce e dezvăluită doar în Yoga, în unire cu Atman. Dintre toți cei de aici, doar tu ai văzut asta.
11:48. Nici meritele sau cunoașterea Vedelor, nici jerfele sau asceza, nici profunzimea în cunoaștere — nimic din toate acestea nu poate dezvălui Chipul Meu de taină, pe care tu L-ai cunoscut.
11.49. Alungă uluirea și tulburarea și nu te teme a vedea Chipul Meu Cel de temut! Scapă de frică și înveselește-te, căci Mă înfățișez acum în Forma Ce tu bine o știi!
Sanjaya a continuat:
11:50. Spunând acestea, Krishna și-a luat înfățișarea cunoscută și l-a împăcat pe Arjuna, care era înfricoșat. Mărețul Domn Și-a arătat din nou chipul cel grațios.
Arjuna a spus:
11:51. Văzându-Ți iar fermecătorul chip omenesc, mă liniștesc și îmi revin la starea mea firească.
Lord Krishna a răspuns:
11:52. Acea Formă a Mea pe Care ai văzut-O, cu greu se poate vedea. Chiar “zeii” înșiși și-ar dori s-O vadă!
11:53. Nu prin știința Vedelor, sau prin asceză sau prin jertfe aduse Mă poate cineva vedea, așa cum tu M-ai văzut.
11:54. O, Arjuna, doar prin iubire Eu pot să fiu văzut! Numai dragostea Mă poate contempla în Chintesența Mea și se poate uni cu Mine!
11:55. O, Pandava, cel ce face totul (doar) pentru Mine, cel pentru care sunt Supremul Țel, acela care Mă iubește și este detașat, lipsit de dușmănie — acela ajunge la Mine.
Astfel, în Upanișadele binecuvântatei Bhagavad Gita — Știința Eternului, Scriptura despre yoga — are loc a unsprezecea conversație între Sri Krishna și Arjuna, intitulată:
Viziunea Formei Universale.
Carte în pdf
