Bhagavad Gita/Conversația 1. Descurajarea lui Arjuna
Conversația 1.
Descurajarea lui Arjuna
Dhritarashtra a spus:
1:1. Pe câmpia Dharmei, pe șesul sacru de la Kuru[kshetra], fiii mei și fiii lui Pandu s-au adunat cu dorința de a se lupta; ce isprăvi au făcut ei, o, Sanjaya?
Sanjaya a început a istorisi:
1:2. Raja Duryodhana, văzând oștirea Pandavilor așezată în linie de bătaie, s-a apropiat de Drona, gurul său și a grăit:
1:3. Privește, o, maestre, această falnică armată a fiilor lui Pandu, rânduită pentru luptă de către fiul lui Drupada, ucenicul tău cel iscusit!
1:4. Iată-i pe marii arcași, egali în luptă cu Bhima și Arjuna: Yuyudhana și Virata, precum și Drupada într-un car mare,
1:5. Dhrishtaketu, Chekitana, bravul raja din Kashi Purujit, Kuntibhoja și Shaibya, eroi între bărbați,
1:6. Mărețul Yudhamanyu, Uttamauja cel neînfricat, fiul lui Saubhadra și feciorii lui Draupadi — așijderea, în care de război.
1:7 O, tu, cel mai bun dintre cei născuți a doua oară, iată-i și pe ai noștri comandanți, căpeteniile oastei mele. Iată numele lor:
1:8. Mai întâi tu însuți, Bhishma, neînvinșii Karna și Kripa, Ashvatthama, Vikarna și fiul lui Somadatta,
1:9. și mulți alți eroi, gata să-și jertfească viața pentru mine, cu arme felurite, toți pricepuți în luptă.
1:10. Oștile noastre sunt nemăsurate și Bhishma le conduce; pe când armata Pandavilor îmi pare a fi limitată, chiar dacă Bhima o comandă.
1:11. Prin urmare, fiecare să stea rânduit la locul său în trupă, iar voi, toți comandanții, să-l apărați pe Bhishma.
1:12. Spre a-l bucura [pe Duryodhana], cel mai bătrân dintre Kauravi, gloriosul Bhishma suflă în scoica sa, ce răsună ca răgetul de leu.
1:13. Într-o clipită, scoici și chimvale, tobe și cornuri răsunară ca răspuns, făcând să se audă un vuiet fără de seamăn.
1:14. Tot atunci Madhava și Pandava, care stăteau într-un car mare tras de cai albi, suflară în cereștile lor scoici.
1:15. Hrishikesha suflă în Panchajanya, Dhananjaya suflă în Devadatta și Vrikodara, cel teribil, sună în scoica sa, Paundra.
1:16. Regele Yudhishtira, fiul lui Kunti, suflă în Anantavijaya, Nakula suflă în Sughosa și Sahadeva suflă în Manipushpaka.
1:17. Iar Kashiya, mărețul arcaș, Shikhandi, puternicul războinic în carul său şi Dhristadyumna, Virata și [fiul lui]Satyaki cel de neînvins,
1:18. și Drupada, fiii lui Draupadi și fiul lui Saubhadra cel cu braț puternic, toți suflară din scoicile lor, o, Stăpân al Pământului.
1:19. Iar acest vuiet teribil ce a făcut cerul și Pământul să răsune de un năvalnic tunet, zdruncină inimile fiilor lui Dhritarashtra.
1:20. Atunci, văzându-i pe fiii lui Dhritarashtra pregătiți să înceapă lupta, fiul lui Pandu [Arjuna], ce o maimuță avea ca semn pe steag, își ridică arcul
1:21. și se adresă lui Hrishikesha, Stăpânul Pământului, cu aceste vorbe:
1:22. Oprește carul meu între aceste două oști, o, Tu, Cel Desăvârșit, să-i pot vedea pe cei ce s-au rânduit cu gând de războire, pe-cei cu care mă voi măsura în luptă;
1:23. Îi văd pe cei dornici să-i facă pe plac feciorului cel răuvoitor a lui Dhritarashtra.
Sanjaya a spus:
1:24. O, Bharata, la aceste cuvinte ale lui Arjuna, Hrishikesha opri măreţul lor car între cele două armate
1:25. și arătând spre Bhishma, Drona și spre toți ceilalți regi, spuse: “O, Partha, privește pe cei din neamul Kauravilor strânși cu toți în cete!”
1:26. Atunci Partha văzu stând [faţă în faţă], unii împotriva altora, părinți, bunici, învățători, unchi, veri, fii, nepoți și prieteni,
1:27. socri și camarazi, separați, în oști ostile. Privind la toate rudele înşiruite [în faţa sa], cuprins de adâncă jale, Arjuna zise îndurerat:
1:28. O, Krishna, văzându-mi rudele însetate de acest război,
1:29. picioarele mi se înmoaie și gura mi se usucă, trupul mi se înfioară și părul mi se ridică-n cap;
1:30. Gandiva îmi alunecă din mână și pielea-mi pare a arde; nu mă pot ține pe picioare și mintea-mi clocotește!
1:31. Văd semne rău prevestitoare, o, Keshava și nu înţeleg ce mare ispravă ar fi de neamul mi l-aș măcelări!
1:32. O, Krishna, nu voi nici biruința sau regatul și nici plăcerile lumești! La ce ne este bună domnia, o, Govinda? Ce rost mai au plăcerile lumești sau chiar această viață?
1:33. Aceia pentru care noi dorim regatul, fericirea și plăcerile lumești, se află aici, să lupte cu mine și să-și piardă avutul, chiar și viața —
1:34. învățători, părinți, fii, bunici, unchi, socri, nepoți, cumnați și alte rubedenii.
1:35. Nu vreau să îi ucid, de-ar fi să mă omoare ei, o, Madhusudana! Nu vreau aceasta, chiar de aș primi împărăția celor trei lumi, darămite pentru o domnie pe acest pământ!
1:36. Ce mulțumire am avea de am ucide fiii lui Dhritarashtra, O, Janardana? De-am omorî acești rebeli, mare păcat am face.
1:37. Fiii lui Dhritarashtra sunt rudele noastre, noi nu ar trebui să-i omorâm! Cum am putea fi fericiți de neamurile ne-am ucide, o, Madhava?
1:38. O, Janardana, chiar dacă ei nu văd, orbiți de lăcomie, păcatul de a-și distruge seminția și de a trăda ai lor prieteni,
1:39. atunci de ce ar fi ca noi, care vedem cu claritate răul distrugerii, să înfăptuim acest păcat?
1:40. De seminția-i nimicită, dispar străvechile tradiții; iar când valorile se pierd, fărădelegea stăpânește peste tot acel neam.
1:41. Krishna, când lipsa de pietate domneşte, femeile devin desfrânate; iar depravarea femeilor duce la amestecarea castelor!
1:42. Această amestecare, va duce în iad atât pe cei ce seminția au distrus cât și seminția însăși, iar sufletele strămoșilor vor suferi din lipsă de ofrande cu orez și apă.
1:43. Prin ale lor păcate ce cauzează amestecarea castelor, rasa străveche și-ale familiei virtuți ajung să fie nimicite.
1:44. O, Janardana, datina spune că cei ce distrug ale familiei tradiții merg pentru totdeauna în infern.
1:45. Vai! Din dorința de a stăpâni regatul, suntem porniți a săvârși un păcat mare: să ucidem ale noastre rude!
1:46. Mai bine ar fi ca eu ucis să fiu în luptă de fiii lui Dhritarashtra, neînarmat și fără să mă opun!
Sanjaya a adăugat:
1:47. Grăind acestea pe câmpul de bătaie, cuprins fiind de o durere adâncă, Arjuna s-a așezat în carul său, aruncându-și arcul cu săgețile.
Astfel, în Upanișadele binecuvântatei Bhagavad Gita —Știința Eternului, Scriptura despre yoga — are loc prima conversație între Sri Krishna și Arjuna, intitulată:
Descurajarea lui Arjuna.
Carte în pdf
