---

Parabole Divine/Parabola despre Inimă Înaripată

---

Eagle*

Parabola despre Inimă Înaripată*

Într‑un trib de americani nativi ce trăia de generaţii într‑o rezervaţie a fost născut un băieţel pe care l‑au numit Inimă Înaripată. De ce aşa? Pentru că răsăritul soarelui în acea zi avea o formă deosebită: norii cirus, luminaţi de soare, acopereau întregul cer ca nişte aripi solare.

* * *

Pe măsură ce creştea, băiatul se dovedea a fi mai mult decât un copil obişnuit. El avea trei mari calităţi: ştia totul, vindeca şi putea zbura.

Şeful tribului era foarte fericit pentru primele două daruri şi le folosea adesea. Băiatului i se cerea părerea în diferite situaţii dificile, iar el le oferea răspunsuri clare; profeţiile sale se adevereau întotdeauna. Dacă cineva din trib se îmbolnăvea, Inimă Înaripată era chemat şi, după Voia Marilor Şefi neîncarnaţi, bolnavul era vindecat.

Totuşi băiatul era cel mai fericit atunci când zbura. În acele momente, el se simţea complet eliberat! Graniţele rezervaţiei nu‑l mai îngrădeau şi nu mai era limitat de gravitatea Pământului.

Era atât de simplu şi frumos! Într‑o bună zi, el a simţit răsăritul de soare în pieptul său. Atunci, şi‑a întins braţele în Aripi nesfârşite de Lumină care ieşeau din inima sa spirituală plină de strălucirea soarelui. Sub aceste Aripi, nu mai exista altceva decât un vast Ocean de Lumină, iar el putea să zboare!

Era liber să se ducă oriunde ar fi vrut!

* * *

Adeseori el mergea pe platou, care era un loc sacru al tribului lor pe vremea când poporul său era liber. Locul acesta a fost considerat sacru, deoarece era cel mai bun pentru a vorbi cu Marii Şefi. Aici, timp de secole, au fost luate cele mai importante hotărâri pentru trib.

Acum platoul aparţinea oamenilor albi care nu‑l foloseau pentru că nu era nimic de valoare pentru ei în acel loc. Numai din când în când, unii călători veneau acolo pentru a admira frumuseţea peisajului care se vedea de la acea înălţime.

Lui Inimă Înaripată îi plăcea să vină aici pentru a medita. Putea să vadă Feţele Strălucitoare ale Marilor Şefi ai umanităţii şi să Le vorbească…

Sau putea să admire soarele de dimineaţă ce se ridica la orizont şi lumina munţii cu strălucirea sa dătătoare de viaţă…

... Sau putea să plutească în lumina soarelui, acolo unde numai vulturii zboară…

... Sau se scufunda în acele spaţii ale Luminii imateriale unde sufletul, eliberat de trupul său, devine Foc Divin. Şi atunci, Puterea Nemărginitului Foc‑Lumină devine propria ta esenţă…

* * *

Multe lucruri a învăţat Inimă Înaripată de la Marii Şefi!

Ei i‑au spus despre etapele pe care sufletul trebuie să le stăpânească în timpul evoluţiei sale, în aşa fel încât Conştiinţa Divină să se poată deschide acelui suflet iar sufletul să fie pregătit pentru Zborul Libertăţii.

De asemenea, Marii Şefi au deschis pentru Inimă Înaripată paginile istoriei Pământului. Acolo a văzut, într‑o Lumină irizată, scenele care arătau venirea Mesagerilor lui Dumnezeu pe această planetă. Acei Mesageri veneau în vremuri diferite la diferiţi oameni, aducându‑le întotdeauna acelaşi Adevăr! Dar oamenii au pervertit acest Adevăr creând versiuni ale credinţei după placul lor…

* * *

Într‑o bună zi, Marii Şefi s‑au adunat pe platou şi i‑au spus lui Inimă Înaripată:

“E timpul să‑ţi începi munca pentru care ai fost încarnat pe Pământ. Trebuie să găseşti şi să iniţiezi în cele ale Cunoaşterii Superioare doisprezece oameni — femei şi bărbaţi care vor continua să răspândească Marea Cunoaştere printre oameni. Aceia trebuie să fie suflete gata să primească această Cunoaştere. Printre ei vor fi şi copii albi ai acestui pământ.

“Toţi copiii sunt egali în faţa Marii Puteri a lui Dumnezeu! Iar acum a venit timpul ca ei să primească Cunoaşterea spirituală universală, adevărată. Toţi oamenii trebuie să aibă propria experienţă în faţa Puterii Unite a lui Dumnezeu, căci o Particulă din această Putere trăieşte în fiecare dintre ei!

“Această nouă eră s‑a apropiat! A venit timpul să începi!

“Deci trebuie să găseşti doisprezece oameni vrednici!”

“De ce atât de puţini?” — întrebă Inimă Înaripată.

“Puţini? Nu sunt puţini! Vei înţelege asta când vei începe să‑i cauţi!”

* * *

Inimă Înaripată hotărî să înceapă căutarea printre americanii nativi.

A vizitat multe triburi…

Resentimentul şi ura pentru cotropitori încătuşau minţile multora. Şi era dificil să găsească pe cineva care voia să câştige Libertatea — nu prin recâştigarea pământurilor lor şi prin răzbunare, ci prin dragoste pentru alţii şi prin transformarea de sine…

Totuşi, în anumite triburi, oamenii încă îşi aminteau ceea ce strămoşii lor — copii liberi ai unui pământ liber — ştiau. Aceşti oameni erau curajoşi şi plini de pace. Nu se temeau de moarte şi respectau viaţa. Trăiau în armonie cu natura. Nu considerau Lumea Spiritelor Divine ca fiind ficţiune. Erau întotdeauna gata să asculte cuvintele Marilor Şefi.

Inimă Înaripată spunea acestor oameni:

“Marii Şefi, Care nu păstrează tăcerea, mi‑au spus să vin la cât mai multe triburi și să le reamintesc ceea ce Marii Şefi ştiu, dar oamenii au uitat!”

Americanii nativi l‑au crezut cu uşurinţă. Au văzut că Inimă Înaripată putea zbura, ştia totul şi vindeca. El le aducea Marea Cunoaştere a strămoşilor lor.

Inimă Înaripată a găsit printre ei pe aceia care meritau iniţierea în Cunoaşterea Superioară.

* * *

Timpul trecea… Inimă Înaripată începu să caute printre albi pe aceia care ar fi fost în stare să înţeleagă cunoştinţele despre sensul vieţii, despre Marii Şefi ai omenirii, despre libertate şi despre Puterea Creatorului.

Dar întâmpina mari dificultăţi.

Când Inimă Înaripată vorbea cu oamenii albi despre ceea ce ştia despre Dumnezeu, aceștia nu‑l credeau şi adeseori îl alungau.

Iar când zbura, acei oameni se speriau de “imposibil” şi începeau să tragă în el cu puştile lor….

Atunci când vindeca bolnavii, ei uitau imediat lucrurile importante despre care el vorbise şi încercau să‑i dea bani pentru că i‑a făcut bine…

Dar dacă oamenii nu înţeleg cauzele bolilor lor, atunci fiecare generaţie care urmează va deveni din ce în ce mai bolnavă! Cauza oricărei boli constă în violarea armoniei între sufletul omului şi Dumnezeu Care îi spune acestui suflet următoarele: “Ai o problemă şi a venit timpul s‑o rezolvi!”

Deci esenţa vindecării constă în a descoperi şi înlătura cauza — şi atunci efectul se va schimba de la sine!

Darul de a vindeca i‑a permis lui Inimă Înaripată să ajute numai pe câţiva dintre oamenii albi să înţeleagă sensul vieţii şi al morţii precum şi Legile Puterii. Dar nu a putut găsi pe aceia care ar fi fost capabili să înţeleagă cunoştinţe superioare.

* * *

Într‑o zi, în timp ce era pe platou, Inimă Înaripată a văzut o fată albă care contempla răsăritul soarelui aşa cum numai sufletele libere o făceau. O briză uşoară îi mângâia părul de aur. Se uita la soarele care se ridica, aflându‑se într‑o pace interioară adâncă. Ea îl contempla nu numai cu ochii trupului, ci și cu sufletul! Pur şi simplu iubea acest soare, acest pământ, aceste păsări care zburau pe întinderea cerului…

Nu era nimic artificial în ea care să exclame: “O, ce frumos este!” după care să înceapă să gândească la altceva, de obicei nefolositor şi fără substanță.

Această fată trăia în armonie cu frumuseţea!

* * *

Soarele se înălţase. Fata îi zâmbi din nou şi îşi îndreptă paşii spre oraş.

În acel moment Inimă Înaripată apăru în faţa ei, dar ea nu se sperie.

El i‑a spus:

“Te‑am văzut cum ai întîmpinat soarele, Ioana, iar acum vreau să vorbesc cu tine. Îmi dai voie?”

“Cum de ştii numele meu?”

“Mi s‑a dat darul de a cunoaşte, a vindeca şi de a zbura,” — răspunse Inimă Înaripată.

“Glumeşti? Oricum, dacă ştii numele meu, spune‑mi care este al tău?”

“Inimă Înaripată.”

Ioana a stat nemişcată câteva secunde ca şi cum răsăritul de soare a îmbrăţişat din nou fiinţa ei purtând‑o deasupra marilor spaţii…

Ea îşi și‑a întins mâna către Inimă Înaripată. Nu avea nicio teamă… Ea avea o încredere infinită în acest străin!

Ioana s‑a uitat în ochii lui şi a spus:

“Întotdeauna am visat la asta: să mă ridic de la pământ şi să zbor!”

“Vrei să zbori cu mine?”

“Da!”

Inimă Înaripată a luat‑o pe Ioana în braţele sale şi au zburat…

* * *

“Suntem din nou pe pământ, dar mi se pare că eu continui să zbor în marea Luminii şi că soarele încă străluceşte în mine! Mi‑ai dat aripile Luminii!” — exclamă Ioana.

“Aceasta este Lumina Divină! În Ea plutește şi creşte un suflet dezvoltat — văzând, iubind şi cunoscând pe Acela Care a creat Pământul, oamenii şi totul într‑o varietate de lumi materiale.

Oamenii, de obicei, Îl numesc Dumnezeu, Creatorul, sau Puterea Superioară. Şi sunt acele Suflete Mari Care, la fel ca Isus, au realizat Unirea, Identitatea cu această Mare Putere! Și fiecare ar trebui să se străduiască pentru aceasta!

“Trebuie să spunem asta şi altor oameni!

“Am nevoie de ajutorul tău!

“Oamenii tribului tău nu mă cred! Dar dacă eşti cu mine, atunci vom găsi pe aceia care visează de asemenea la Libertate! Iar cei ce visează la Libertate au făcut deja primul lor pas spre Ea! Un vis al unei persoane poate determina cursul întregii sale vieți! Este necesar să aprindem Focul Divin — Focul Iubirii — în inima spirituală a omului! Și apoi trebuie doar să știm ce eforturi ar trebui să facă. Și în acest caz, inima poate deveni înaripată!

“Aceasta este Cunoaşterea pe care trebuie să o dau omenirii — oamenilor li se oferă darul suprem: să înveţe să IUBEASCĂ! Aceia care acceptă acest dar câştigă Libertatea de a zbura pe Aripile Inimii în Oceanul Iubirii unde A IUBI înseamnă A FI!

“Dacă oamenii învaţă să folosească acest dar — ei re‑aduc armonia pe Pământ! Şi ei vor fi în stare să vadă, să simtă şi să înţeleagă Creatorul!

“Acela care şi‑a dezvoltat capacitatea de a IUBI va obţine multe alte daruri ale Marii Puteri. Astfel oamenii vor fi capabili să cunoască, să vindece şi să zboare!

“Când un suflet învaţă să fie o inimă înaripată, va câştiga mult! Va putea să afle tot ceea ce vrea să ştie din “cartea existenţei” deschisă în faţa sa!

“Apoi va fi uşor pentru un asemenea suflet să identifice orice boală a trupului şi să explice bolnavului cum să trateze acea boală.

“Şi când un suflet obţine abilitatea de a fi în Unitate cu Marea Putere, va putea să zboare! Pentru a face aceasta, sufletul nu are nevoie decât de a‑şi ridica trupul!”

* * *

Soarele se înalță din ce în ce mai sus deasupra pământului. El luminează drumul acelora care vor oferi altora Cunoaşterea despre sensul vieţii noastre, despre Dumnezeu‑Putere, despre Marii Şefi şi despre cum să devină ca Ei…