Parabole Divine/Parabola despre Floarea de Aur, Râul Iubirii şi Grădinarul Nemuritor

Huang

Parabola despre Floarea de Aur, Râul Iubirii şi Grădinarul Nemuritor

Multe legende au fost scrise despre misterul Florii Inimii. Unele dintre ele o numesc Floarea Vieţii; altele vorbesc despre ea ca fiind Floarea de Aur, iar altele spun că este Floarea Nemuririi.Toate aceste nume nu sunt întâmplătoare: ele reflectă parfumul binecuvântat al acestei Flori și ridică puţin vălul misterului care o înconjoară…

… A fost odată un om, care trăia într‑o mică vale, ascunsă în munți. El ducea o viață liniștită și ușoară. Mulți l‑au numit sfânt, alții călugăr, iar alții l‑au numit Iluminat.

Cu toate acestea, el nu vorbea şi nici nu se gândea la el însuşi în felul acesta.

Uneori, el îşi spunea grădinar, deşi nu avea nicio grădină. El nu cultiva decât o singură floare: Floarea de Aur a Inimii Spirituale, Floarea care aduce Nemurirea.

Acest om ducea o viaţă simplă. Trăia şi se bucura de tot ce era jurul său! Era prietenul munţilor unde locuia, al vânturilor care băteau peste micuţa sa vale, era prietenul ierbii şi al florilor care înfloreau acolo primăvara şi îi înfrumuseţeau lăcaşul său în timpul verii. Era prieten cu stelele care îi zâmbeau noaptea şi cu soarele care strălucea ziua. Era prieten chiar şi cu norii şi cu zăpada care îi acopereau locuinţa toamna târziu şi în timpul iernilor reci.

Uneori veneau la el păsări sau animale — aceştia erau prietenii săi. Alteori, îl vizitau oameni care aveau nevoie de ajutor şi să fie vindecaţi. Îi ajuta pe toţi — nu refuza ajutorul nimănui.

El a trăit foarte multă vreme. Dar, într‑o bună zi, Floarea sa a crescut şi, astfel, venise timpul ca el să plece. S‑a dus la alţi Nemuritori şi a devenit Grădinarul Care plantează seminţe şi cultivă muguri care dau noi Flori de Aur.

El a lăsat oamenilor amintirea Florii de Aur care aduce Nemurirea precum şi aceea a Sursei Râului Iubirii care curge şi hrăneşte Florile care cresc.

… Misterul Florii de Aur a atras lumea. Oamenii urcau munţii pentru a afla Floarea Nemuririi. Au găsit multe flori acolo, le‑au rupt fără milă şi le‑au transformat în prafuri, tincturi, decocturi şi alifii… Dar acele poţiuni nu i‑a putut face nemuritori… Alţii au crezut că puterea magică se ascundea în rădăcini. Şi atunci ei le smulgeau din pământ cu totul omorând degeaba aceste creaturi gingaşe.

Nimeni nu a reuşit să găsească Floarea de Aur. Iar misterul ei a rămas nerezolvat…

… Într‑o zi, un tânăr a ajuns în acel loc. Iubita lui era grav bolnavă, și i se spusese că era pe moarte. Cu toate acestea, un vindecător l‑a asigurat că ea se va face bine dacă el îi va da Floarea Vieții.

Tânărul s‑a dus la munte și a găsit acolo o floare frumoasă. Corola ei era atât de gingaşă încât tânărul a crezut că era Floarea Vieții! A îngenuncheat în fața florii, dar nu a avut sufletul s‑o rupă. Compasiunea pentru viață nu i‑a permis să distrugă atâta frumusețe!… Tânărul îşi lăsă mâinile în jos și șopti: “Iartă‑mă!”. Nu era limpede dacă rostise aceasta pentru iubita sa sau florii…

În acel moment s‑a auzit o Voce: “Acela care respectă viaţa merită să fie ajutat!”

Această Voce era Vocea Grădinarului Sfânt Care, ca orice Nemuritor, putea să apară oricând şi oriunde.

El Însuşi era în întregime din Lumină şi Pace. Din fiecare mişcare şi vorbă a Sa emana o fericire divină.

El spuse: “Mă bucur că ţi‑a fost milă de această floare!”

“Dar fata pe care o iubesc e pe moarte…” — şopti tânărul.

“Ţi s‑a spus să‑i dai Floarea Vieţii. Dar este imposibil s‑o rupi şi s‑o iei în altă parte! Se poate doar sa o creşti din dragostea inimii tale, hrănită de Râul Iubirii!”

“Dar iubita mea este pe moarte chiar acum… Şi nu am destul timp pentru a o ajuta…” — răspunse tânărul.

“Nu te mâhni, te voi ajuta. Există Sursa Râului Iubirii, dar există şi un fir de râu micuţ şi limpede care curge acolo. Umple‑ți mâinile cu apă din el și spune‑i acestei ape, din toată inima ta spirituală: ‘Te iubesc!’ Apoi toarnă apa peste floare și spune‑i aceleași cuvinte: ‘Te iubesc!’. După un timp, vor apare stropi de rouă pe petale. Adună stropii de rouă de pe floare și acest lucru va fi de ajuns pentru a‑ţi vindeca iubita! Iar în timp ce aștepți ca roua să apară, intră în Râul Iubirii și încearcă să înțelegi Legile dragostei potrivit cărora cineva poate trăi fericit pe Pământ!”

Grădinarul a explicat tânărului cum să se cufunde în Curentul de Lumină Vie a Râului Iubirii şi, apoi, a dispărut.

Tânărul a rămas pentru multă vreme în acel Curent ascultând la Râul Vieţii, la cântecul apelor sale care îi povesteau despre misterele vieţii şi despre legile lui Tao.

Şi aşa a înţeles cum dragostea transformă viaţa omenească; a înţeles că atunci când cineva nu are dragoste în inima sa nu poate intra în Râul Iubirii! Sufletele în care lumina dragosei nu străluceşte nu sunt capabile să atingă Curentul Iubirii Vii; de aceea sunt lipsiți de fericire.

Pe de altă parte, aceia care îşi duc viaţa dăruind dragostea lor, trăiesc şi se dezvoltă în Curentul Râului Iubirii unde există Lumina, Bucuria şi Fericirea deplină! Numai aceşti oameni pot fi fericiţi!

Când tânărul, plin de fericire, a înţeles toate acestea şi s‑a transformat, a putut vedea picăturile transparente apărute pe petalele florii. El le‑a adunat cu grijă și le‑a dus iubitei sale. Ea a luat medicamentul Grădinarului și s‑a vindecat.

… Ei au trăit în pace și fericire, căci viața lor trecea în Râul Dragostei!

Când fiul lor a crescut mare, ajungând un tânăr bărbat, acesta a hotărât să mulţumească Grădinarului Nemuritor pentru vindecarea minunată a mamei sale, pentru viaţa pe care i‑a dăruit‑o ei şi, în felul acesta şi lui.

Aşa a plecat el, pentru a afla acea vale din munţi...

S‑a urcat din ce în ce mai sus admirând frumusețea care se deschidea în faţa lui. Munții maiestoşi îl salutau cu vârfurile lor luminate de soare. Vântul blând, care zburda peste întinderile vaste, îl îmbrățișa. Florile, care împodobeau valea, îi ofereau parfumul lor. Se plimba și stelele îi zâmbeau în timpul nopţii, iar soarele îi lumina fiecare zi.

El găsi mica vale în munți, unde trăise odinioară Grădinarul Nemuritor şi unde se afla şi Sursa izvorului Râului Iubirii.

Apoi, se gândi: “Mi‑ar place să cultiv Floarea Vieţii şi apoi să spun oamenilor despre Drumul spre fericirea adevărată!”.

Şi, deodată, L‑a văzut pe Grădinarul Nemuritor care i‑a spus: “Să fie aşa cum vrei tu, pentru că tu nu te gândeşti numai la binele tău personal, dar şi la acela al altora! Am să‑ţi arăt cum: din Liniştea lui Tao, Floarea Vieţii se deschide în inima spirituală a omului. Am să‑ţi arăt Adâncurile din care vine ea! Şi apoi poţi să‑ţi creşti propria ta Floare şi să vorbeşti oamenilor despre misterul Florii Vieţii — Floarea Inimii, care creşte din Infinitul Tao şi se deschide în sufletul omenesc! Poţi şi tu să devii Grădinar!”