Parabole Divine/Parabola despre Iubire

Sulia

Parabola despre Iubire

Într‑o zi, un om a auzit următoarele cuvinte: “Dumnezeu este Iubire!”. În acel moment, el s‑a hotărât să plece în căutarea dragostei. Aşa a început el să asculte la ceea ce spuneau alţii despre iubire.

* * *

A auzit tot felul de lucruri:

… “Îmi place carnea!” — spunea unul. Şi apoi a omorât un miel, l‑a fript şi a început să‑l mănânce…

… “Iubesc vânătoarea!” — spunea altul. “Pot lovi orice pasăre în aripă… şi pot găsi orice animal prin hăţişuri pentru a‑l ucide să‑i iau blana. ”

… “Îmi place să port blănuri!”– spuse o fată frumoasă.

… “Şi iubesc florile!” — adăuga alta… Ea punea buchete de flori în vaze şi se uita la ele cu plăcere cum se ofileau şi mureau fără ca ele să aibă vreo idee despre “dragostea” ei pentru ele. Şi ce păcat că tocmai aceste flori destinate să moară au devenit un simbol al dragostei şi al frumuseţii!…

… Un alt bărbat a spus:

“Îmi iubesc soţia atât de mult şi dragostea mea pentru ea este atât de puternică încât dacă ea m‑ar înşela cu altul, aş omorî‑o!”

… “Iubesc gloria mai mult decât femeile!” — spuse un căpitan. “Pentru un moment de glorie, dau totul!” Şi, astfel, îşi alegea duşmanii singur pentru ca apoi să‑şi trimită armata să moară. El lua viaţa altora de dragul unui moment de glorie…

… “Iubesc puterea!” — a spus împăratul. “Eu însumi fac legi pentru această ţară!”. Toată lumea trebuie să asculte la toate cerințele mele! Totul se face la porunca mea — voi ierta sau voi executa, voi face pace sau război!”

… Omul nostru a mai auzit şi aceasta:

“Îl iubim pe Dumnezeu! Suntem gata să murim pentru credinţa noastră! Suntem gata să ucidem pentru credinţa noastră!”

* * *

Omul era îngrozit de ceea ce auzise… şi a strigat: “Asta nu poate fi iubire!”

Şi munţii au repetat: “Asta nu e iubire!”…

Și frunzele au fremătat: “Asta nu este iubire!”…

Și păsările cerului au strigat: “Asta nu este iubire!”…

Și râurile au murmurat: “Asta nu este iubire!”…

Iar valurile oceanului au vuit: “Asta nu e iubire atunci când cineva vrea ceva pentru sine însuşi și varsă sânge!”…

Şi aşa, omul nostru a plecat mai departe…

* * *

… Odată, într‑o altă ţară, el a văzut un copil bun pe care l‑a întrebat:

“Tu ce iubeşti?”

“Îi iubesc pe mama şi pe tata, iubesc poiana asta plină de flori! Iubesc pădurea şi râul ăsta micuţ! Îmi place să cânt şi să dansez, îmi place să muncesc şi să mă joc! Toată lumea se bucură de iubirea mea! Şi ei, cu toţii, mă iubesc!”

… [Mergând mai departe] omul a văzut un bărbat îndrăgostit şi l‑a întrebat şi pe el… Acesta i‑a răspuns cu aceleaşi cuvinte de dragoste pe care le rostise iubitei sale: “Vreau ca tu să fii fericită, iubita mea, chiar dacă eşti cu altcineva acum… Şi îţi repet: Fii fericită, iubita mea! Fii fericită! Să ştii că mă bucur pentru tine!”

… Omul văzu un lan de grâu şi o grădină frumoasă ca şi cum însuşi Pământul înflorise. Când îl văzu pe cel care cultivase acestea, omul nostru îl întrebă: “Ce iubeşti”?

Iar răspunsul a fost: “Iubesc pământul! Plantez grădini, cultiv lanuri şi sădesc flori în el, iar acestea îmi dau roadele, frumusețea și parfumul lor. Cel care lucrează o grădină și îşi oferă dragostea, este răsplătit cu fructe bune!”

… Omul mergea prin ţara unde ordinea şi liniştea domneau şi văzu bunăstarea în vieţile oamenilor.

El îl întrebă pe conducătorul acestei ţări:

“Ce iubeşti?”

“Iubesc ţara asta şi pe toţi oamenii de aici!” — răspunse înţeleptul conducător. “Şi sunt gata să sufăr orice umilire pentru a evita un război şi pentru a întări pacea în ţara mea!”

… Şi aşa, omul continuă să meargă ascultând şi observând…

Apoi întâlni un Maestru al Sufletului care Îl iubea pe Dumnezeu din toată inima Sa. Omul Îl întrebă:

“Te rog, spune‑mi, ce este iubirea de care vorbeşte Dumnezeu, cum s‑o cunosc şi cum să fac diferenţa între ceea ce este dragoste adevărată şi ceea ce nu este?”

Maestrul a răspuns: “Când vrei ceva doar pentru tine — aceea nu e iubire! Pot fi pasiuni, capricii şi pofte vicioase… Dragostea este baza universului! De asemenea, dragostea este lumina sufletului!”

Apoi Maestrul l‑a învăţat:

“Curentul transparent de apă curge şi hrăneşte pe fiecare; astfel iubeşte Dumnezeu!

“Pământul hrănește şi ţine toate vieţuitoarele; aşa iubeşte Dumnezeu!

“Soarele străluceşte şi îşi oferă lumina peste tot şi pentru toţi; aşa iubeşte Dumnezeu!

“Şi tu ar trebui să iubeşti, oferindu‑ţi întotdeauna grija şi tandreţea tuturor!

“Iubirea care se oferă pe sine — aceasta este lumina sufletului!

“Cultivă iubirea în tine însuţi şi aşa vei fi în stare să‑L vezi şi să‑L simţi pe Dumnezeu!”