Adevărata Apocalipsă
a Apostolului Ioan Evanghelistul
Vladimir Antonov
Tradus din engleză de Jenica Neamu
Dumnezeu este Lumină!
Această Lumină Vie a Conştiinţei Divine pătrunde totul cu Sinele Său. Şi nu există loc unde această Lumină să nu poată pătrunde!
Este peste tot! Este Temelia vieţii şi este Refugiul Acelora Care au devenit Una cu Ea, după moartea trupurilor Lor.
O, această Lumină! Este atât de frumoasă, atât de sfântă și încântătoare, atât de pură și delicată! Îmi găsesc fericirea deplină numai în Ea, fiind Ea!
Este Temelia cea mai subtilă a Vieţii Eterne!
Toate grijile şi necazurile umane dispar dacă intri în această Lumină!
Acela Care a cunoscut‑O şi a devenit Ea străluceşte peste lume cu această Lumină, asemănătoare luminii blânde a soarelui de dimineaţă. De acum încolo, El Însuşi risipeşte întunericul şi noi suflete se trezesc la Adevărata Viaţă! Iar mugurii dragostei încolţesc în ele, fiind încălziţi şi hrăniţi de Lumină!
Această Lumină dă o stare de Calm atât de sfântă şi atotpătrunzătoare!
Sunt dizolvat în acest Ocean de Lumină şi Calm Binecuvântat…
În acest fel, trăiesc, de‑a lungul veacurilor, Aceia Care au cunoscut Lumina şi au devenit Una cu Ea. Ei există fiind Extaz, Calm, Eternitate și Infinit…
… Iar pe suprafaţa Oceanului multidimensional al Absolutului vuiesc furtunile: oamenii, în goana lor după iluzii, distrug armonia şi crează haos şi întuneric…
Dar, din Adâncuri, întruchipați în corpuri umane, vin Aceia Care, din Dragostea Lor Infinită pentru Ocean, aspiră de‑a pururi la restabilirea păcii și liniștii pretutindeni. Cu toate acestea, Ei nu pot stăvili întotdeauna haosul uman. Uneori, spulberați fiind de ignoranță, Își sacrifică viețile Lor pământești și se întorc la Beatitudinea Adâncurilor Oceanului pentru ca, mai târziu, să revină la oamenii încarnați…
Unul dintre aceşti Mesageri ai Adâncurilor a fost Isus, pe Care L‑am iubit mai mult ca viaţa mea, şi El mi‑a dat Viaţa!
Toţi L‑am iubit la nesfârşit!
El era simplu şi fără pretenţii, tot atât de simplu pe cât era o floare care îşi oferă parfumul, nectarul şi frumuseţea; tot atât de simplu pe cât era un izvor care hrăneşte cu apele sale toate fiinţele întrupate.
În acelaşi timp, El era într‑adevăr Măreţ, tot atât de Măreţ ca Însuşi Oceanul din care venise.
El a zâmbit şi Lumina s‑a răspândit peste tot împrejurul Său! El a adus bucurie, mântuire, pace şi fericire deplină! A adus cunoaşterea, eliberarea şi puritatea! El ne‑a oferit Subtilitatea Supremă a Primordialului!
Ce păcat că, în acele vremuri, nu am putut să cuprindem complet şi imediat ceea ce El ne‑a oferit! “Vasele” noastre au fost prea mici atunci şi încă nu erau curate în totalitate…
El şi‑a dedicat viaţa Sa nouă şi întregii omeniri, astfel încât să ne putem curăța "vasul" și să creştem ca inimi spirituale.
A ajutat multă lume atunci. Şi continuă să ajute şi acum!
Trebuie să fie mare recunoştinţa faţă de El!
Recunoştinţa deschide “uşa sufletului” şi, atunci, El poate intra…
(Scris de Anton Teplyy, Octombrie 2009)
