 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Cunoștințe contemporane despre Dumnezeu, evoluție și sensul vieții umane.
Metodologia dezvoltării spirituale.
Fericiţi cei curaţi cu inima!Vladimir Antonov Tradus din engleză În Predica de pe Munte (Matei 5: 3‑12) există o serie de afirmaţii ale lui Isus, care au fost denumite Fericirile: Fericiţi cei săraci (aceia care nu au multe în lumea materială, care nu se străduiesc pentru avere materială) cu duhul (mai precis, datorită spiritului — adică, prin decizia personală şi de bună voie), că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng (aceia care sunt plini de căinţă pentru fărădelegile lor)*, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi (cei ce sunt lipsiţi de trufie şi ambiţie), că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate*, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi‑vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri! Acum să discutăm despre unul din aceste precepte, şi anume: “Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Această afirmaţie este deosebit de importantă pentru împlinirea Învățăturilor lui Dumnezeu în noi înşine. Despre ce a vorbit Isus în acest caz? El a vrut să spună că atât Dumnezeu‑Tatăl cât şi Duhul Sfânt pot fi cunoscuţi şi văzuţi de oamenii care au inima curată. * * * Ce înseamnă această inimă curată? Şi, în general, cum trebuie să înţelegem termenul inimă atunci când este folosit pentru a vorbi despre creştere spirituală? Cu siguranţă nu e vorba, în acest caz, de inima anatomică, materială. Este, de asemenea, eronată concluzia că inima reprezintă ansamblul tuturor instinctelor și emoțiilor noastre, incluzând pofta sexuală și pasiunile. Funcţia inimii spirituale nu are nicio legătură cu pasiunile sexuale (atracţii puternice, egoiste şi egocentrice), ci, este chiar opusă acestora. Există o altă întrebuinţare amorfă și nepotrivită a cuvântului inimă: atunci când acesta se foloseşte în locul cuvântului minte (unul dintre exemple se regăseşte în Fapte 5: 3). Este foarte trist că aceste utilizări neadecvate au devenit acceptate pe scară largă în literatură, inclusiv în literatura religioasă, şi chiar în unele traduceri ale Noului Testament*. * * * Pentru a înţelege ce este inima spirituală trebuie să examinăm, pe scurt, structura bioenergetică a organismului uman (vezi [9] pentru mai multe detalii). Aceasta se referă la chakre, în primul rând. În interiorul cavităţii toracice a corpului uman există un organ bioenergetic denumit chakra anahata. Această chakra este responsabilă cu furnizarea de bioenergie, care este distribuită la plămâni, la inimă şi la alte organe anatomice situate în torace, printr‑o reţea de canale (meridiane). Anahata, ca orice alt organ bioenergetic, este, de asemenea, o zonă reflexogenă a sferei emoțional — volitive (mai multe detalii în [9]). Această chakra este cu precădere răspunzătoare de generarea întregului spectru al emoţiilor de dragoste. Prin transferul concentrării conştiinţei în anahata, se poate modifica starea prezentă a conștiinței într‑o stare de iubire*. Lucrând în acest fel asupra transferului concentrării conştiinţei între chakrele şi meridianele principale, o persoană poate învăţa cu uşurinţă să‑şi schimbe, cu precizie şi după dorinţă, atât stările emoţionale cât şi eficienţa muncii (capacitatea de muncă mentală şi fizică). Pe aceasta se bazează sistemul de autoreglare psihică creată şi descrisă de noi în publicaţiile noastre [9 şi altele]. În scopul de a stăpâni funcțiile chakrei anahata, este necesar să se înceapă cu o curățare a acesteia, precum şi a celorlalte chakre și meridiane principale, de contaminări bioenergetice obscure; după aceea, centrul inimii (anahata) trebuie să fie dezvoltat de practicant în interiorul cutiei toracice [9]. Anahata, extinsă în acest fel, ocupă volumul cavităţii toracice de la clavicule până la începutul plexului solar. Apoi, practicantul trebuie să învețe să se uite cu ochii sufletului din anahata și, pe urmă, să se obișnuiască să‑şi menţină concentrarea conștiinței în anahata aproape în permanenţă [n.t. această stare descrie ceea ce autorul a denumit mai jos anahatic state tradus “stare anahatică”]. Excepţie fac numai cazurile în care este nevoie să se acționeze energic în planul material, sau pentru a efectua o muncă intelectuală intensă. În astfel de situaţii, este necesară doar deplasarea concentrării conştiinţei la chakra corespunzătoare împrejurării respective. Acela care a stăpânit perfect acest lucru şi a devenit ferm ancorat în starea anahatică, ajunge la o viaţă paradisiacă după moartea trupului. Această realizare se poate pierde numai dacă principiile etice, sugerate nouă de către Dumnezeu, sunt încălcate. Permiteți‑mi să vă explic: componentele etice ale Învățăturilor lui Dumnezeu au ca scop să‑i ajute, în primul rând, pe cei ce sunt gata să urmeze aceste Învățături, să stăpânească starea de iubire și să rămână în ea. Pentru aceasta Dumnezeu sugerează următoarele: — renunţă la predispoziţia de a ucide alte ființe create de El și întrupate pentru propria lor dezvoltare (cu excepția cazurilor de necesitate absolută, cum ar fi atacurile de ţânţari, căpuşe, microorganisme patogene etc.), — nu face altora ceea ce nu vrei să‑ţi fie ţie făcut, — nu fii trufaş şi arogant, — nu bea băuturi ameţitoare, — nu fii mânios, — nu fii gelos, — nu te răzbuna, — nu cere înapoi ceea ce ţi s‑a furat… Şi chiar dă‑i hoţului mai mult decât vrea să ia de la tine, şi celui care te‑a pălmuit pe un obraz, întoarce‑i şi pe celălalt — dar menţine, în aceste situaţii extreme, starea de iubire! — şi vei ajunge în paradis atunci! La urma urmei, paradisul este destinul celor care au împlinit Învățăturile lui Dumnezeu despre iubire! Iar cei care s‑au obișnuit cu stări emoționale grosiere și au respins Învățăturile lui Dumnezeu — se duc în iad ... “Dumnezeu este dragoste” (1Ioan 4:8; 4:16). Şi — ”Apropiaţi‑vă de Dumnezeu!” (Iacov 4:8). Putem ajunge mai aproape de El numai prin transformarea noastră în Iubire. Şi este posibil să facem aceasta, numai prin îndeplinirea în întregime a principiilor Sale pe care le discutăm aici. Apostolul Iacov a exprimat aceeaşi idee în alte cuvinte (Iacov 4:8): “Curăţaţi‑vă inima!” * * * Astfel, drumul propriei metamorfoze în Iubire începe prin transformarea chakrei anahata. Acest lucru implică şi curăţarea ei de impurităţi energetice cauzate, în primul rând, de propriile greşeli etice din trecut, când ne‑am permis să intrăm în stări emoţionale grosiere. Trebuie să învățăm să trăim aproape permanent în starea anahatică și să nu permitem niciodată intrarea în stări grosiere ale conștiinței. În acest fel se poate evita “împietrirea” (Marcu 6:52) potenţialului embrion al inimii spirituale. Dezvoltarea inimii spirituale poate începe numai după ce se stăpânește tot ceea ce a fost descris mai sus. Apoi, se întâmplă ceva mai important — începe dezvoltarea persoanei însăși, ca inimă spirituală. * * * Una dintre caracteristicile chakrelor este este următoarea: conştiinţa (sufletul), după ce s‑a stabilit într‑o anumită chakra, poate creşte acolo şi poate mări volumul acestei chakre. Apoi conştiinţa se poate extinde din acea chakra. Totuşi, este foarte nefavorabil cazul în care acest lucru se întâmplă cu chakrele predispuse la stări grosiere — manipura (jumătatea superioară a abdomenului, inclusiv plexul solar) și ajna (mijlocul capului). Oamenii care permit acestor chakre să devină dominante sunt aproape întotdeauna iritaţi, furioşi, agresivi, irascibili; destinul lor este iadul: “unde va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor" (Matei 8: 12); prin calitatea sufletului lor, aceşti oameni se opun lui Dumnezeu Care este Iubire. Oamenii cu un profil psihologic de tip anahatic sunt aceia care se apropie de starea lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, în cazul în care astfel de oameni deţin cunoștințele necesare, ei pot accelera în mod semnificativ evoluţia lor spirituală, reuşind să stăpânească etapele următoare ale ascensiunii spirituale. În final, un suflet se poate transforma nu numai calitativ, ci și cantitativ, în sensul de a creşte. * * * Inima spirituală este acea parte a sufletului care, la început, creşte în interiorul chakrei anahata purificate, cu condiţia de a se respecta tot ceea ce s‑a spus mai sus. Mai târziu, inima spirituală poate începe să crească intensiv şi în afara limitelor corpului material*. Iar posibilităţile unei asemenea dezvoltări sunt infinite! Un ajutor pentru realizarea acestui obiectiv poate fi oferit de metodele ecopsihologice descrise în cărțile noastre [9 și altele] și demonstrate în filmele noastre (vezi www.spiritual‑art.info). Prin intermediul acestora, o persoană se poate dezvolta, ca inimă spirituală, până la dimensiuni care depăşesc mărimea planetei noastre. Este important de remarcat faptul că o conștiință dezvoltată care se află departe, la distanţă de corpul material poate gândi pe deplin şi se poate deplasa cu ușurință în spațiul multidimensional, cu ajutorul brațelor conştiinţei, care pornesc din inima spirituală și sunt consubstanţiale cu aceasta. Acelaşi lucru este valabil după moartea trupului. În plus, apropierea de Conştiinţa Primordială precum şi comunicarea directă cu Duhurile Sfinte creşte competența unui astfel de adept în tot ceea ce are importanţă pentru oamenii încarnaţi. Este înăuntrul inimii spirituale — dezvoltată atât de mult în profunzimea ei multidimensională — unde practicantul are posibilitatea de a explora cu ușurință structura multidimensională a Absolutului și de a se apropia din ce în ce mai mult de Locașul Creatorului care este dimensiunea spațială cea mai subtilă. Şi astfel, un asemenea adept este acceptat de către Creator în El Însuşi — în cazul în care o merită. Aceasta este o scurtă descriere a Drumului realizării spirituale depline a fiinţei umane. În cărţile şi filmele noastre, veţi găsi informaţii detaliate referitoare la modul în care puteţi avansa pe această Cale. * * * Să ne amintim: “unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.” (Matei 6: 21; Luca 12: 34). Dacă Îl alegem pe Creator să fie Comoara noastră şi dorim să‑L cunoaştem şi să ne Unim cu El în îmbrăţişarea Iubirii Sale, atunci, ne putem găsi Lăcașul în El. Dar, când comoara noastră este ceva pământesc — atunci vom rămâne cu acest pământesc. Şi când distracţiile diavoleşti sunt comoara unor oameni, atunci … Dar Dumnezeu ne sugerează: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta” (Luca 10: 27; Marcu 12: 30). Depinde de noi să ne alegem drumul: Creatorul ne‑a acordat liberul arbitru. El ne urmăreşte pe fiecare dintre noi şi conturează destinele noastre care, apoi, sunt realizate cu ajutorul Duhurilor Sfinte. * * * “Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” — a propovăduit Isus (Matei 5: 48). Cum? — Isus a dat răspunsul şi la această întrebare: “Învăţaţi de la Mine” (Matei 11:29). Învăţaţi din cuvintele spuse de Mine şi scrise de Ucenicii Mei, învăţaţi prin studierea Esenţei Mele Divine, prin năzuinţa de a deveni ca Mine, prin acceptarea Duhurilor Sfinte ca şi Călăuze Care vă vor învăţa aceleaşi lucruri pe care Eu le‑am propovăduit şi le propovăduiesc acum (Ioan 14: 26; 15: 26; Marcu 3:29)*. Şi astăzi Isus vrea să ajute şi ajută pe oricine care merge pe Calea arătată de El*! Literatură recomandată
|
| ||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||
