Bhagavad Gita/Conversația 2. Yoga Sankhya
Conversația 2.
Yoga Sankhya
Sanjaya a istorisit:
2:1. Lui [Arjuna], care era copleșit de tristețe și disperare iar ochii în lacrimi îi erau, Madhusudana i-a spus:
2:2. O, Arjuna, de unde această disperare rușinoasă, ce te cuprinde în clipa încercării, nedemnă de un nobil, ce poarta spre ceruri ți-o închide?
2:3. Nu te lăsa învins de slăbiciune, o, Partha! Alungă această grijă doborâtoare, o, Parantapa și ridică-te!
Arjuna a răspuns:
2:4. O, Madhusudana! Cum aș putea trage cu săgeți în Bhishma și în Drona, cei ce vrednici de cinste sunt, o, Cuceritor al dușmanilor?
2:5. Mai bine aș trăi cerșind în lume, decât să omor acești mari învăţători! De i-aș ucide pe acești dascăli vrednici de cinste, atunci hrana mea pătată va fi de-a lor sânge!
2:6. Nu știu ce e mai bine, să fim învinși sau să-i învingem pe cei ce ne stau împotrivă. De-ar fi să îi ucidem pe fiii lui Dhritarashtra, nici noi nu am mai putea trăi!
2:7. Inima îmi e cuprinsă de amărăciune, iar mintea mi s-a oprit în loc; sunt tulburat, nu știu ce trebuie să fac. Mă rog la Tine: spune-mi limpede, ce e mai bine? Sunt ucenicul Tău și Îți cer acuma Ție: Te rog, povățuiește-mă.
2:8. Nu văd ce ar putea s-alunge tristețea ce-mi înfioară simțurile: chiar de-ar fi să am putere nemărginită pe acest Pământ sau chiar domnia peste zei!
Sanjaya a adăugat:
2:9. Spunând acestea lui Hrishikesha, Gudakesha, distrugătorul dușmanilor, a mai rostit: “Govinda, eu nu voi să mă lupt.” și a rămas tăcut.
2:10. Oprit între cele două oștiri, Hrishikesha îi spuse surâzând lui Arjuna cel descurajat:
2:11. Deși vorbe înțelepte ai cuvântat, tu îi jelești pe cei ce nu sunt de jelit. Însă cei înțelepți nu-i plâng nici pe cei vii și nici pe cei morți!
2:12. Căci adevărat iți spun, nu a fost nicicând ca Eu, sau tu, sau acești regi, să nu fi existat; şi, cu adevărat, nicicând noi nu vom înceta a exista.
2:13. Așa cum un suflet într-un trup trece prin copilărie, maturitate și bătrânețe, în același fel el părăsește acel trup și îmbracă altul. Cel ce-i puternic nu plânge pentru acest lucru.
2:14. Contactul simțurilor cu elementele, o, Kaunteya, dă senzația de căldură și frig, de plăcere și durere. Aceste senzații sunt trecătoare, ele vin și trec. Îndură-le cu tărie, o, Bharata!
2:15. Cel ce rămâne neclintit în fața acestora, o, tu, cel mai măreț între oameni, cel ce rămâne netulburat la durere și plăcere, acela e pregătit pentru Nemurire.
2:16. Să știi că tot ce e vremelnic și schimbător nu are o existență adevărată, însă ce este veșnic, statornic, nicicând nu va înceta a exista! Deosebirea dintre ele este pătrunsă de cei ce au înţeles esenţa lucrurilor şi văd adevărul.
2:17. Află că nimeni nu poate să-L distrugă pe Cel Ce e Esența acestui întreg univers. Nimeni nu poate pricinui pieirea Celui Ce Veșnic este.
2:18. Trupurile sunt vremelnice, dar sufletul, cel ce însuflețește trupul, este veșnic, nimic nu-L poate nimici. Luptă, așadar, o, Bharata!
2:19. Cei ce socotesc că pot ucide și cei ce socotesc că ei înșiși pot fi uciși, se-nșeală. Căci nimeni nu poate ucide și nici nu poate fi ucis.
2.20. Pentru un suflet, nașterea sau moartea nu există; n-a luat început și nici nu va lua cândva. Omul, un suflet ce e nemuritor, nu piere atunci când trupul e distrus.
2:21. Cel ce știe că omul e un suflet nepieritor, veșnic, nenăscut și nemuritor, cum ar putea el a ucide sau a fi ucis?
2:22. Precum un om ce leapădă veșmintele-nvechite și altele noi ia, așa un suflet părăsește trupurile îmbătrânite și în altele noi intră.
2:23. Armele nu pot tăia un suflet în bucăți, focul nu-l poate arde, apa nu-l poate îneca, nici vântul a-l seca.
2:24. Nimic nu poate răni, arde, îneca sau sufletul a seca. El e etern, nestrămutat, pretutindeni, neclintit.
2:25. Se spune că sufletul neîntrupat e cu neputință a fi închipuit, e fără de formă și nepieritor. De ştii aceasta, n-ar trebui a te întrista.
2:26. Chiar de socoți că sufletul se naște și moare într-una, chiar și atunci o, tu, cel cu braț puternic, n-ar trebui să te-ntristezi.
2:27. Căci, cu adevărat, moartea e sortită celui ce e născut, iar nașterea e certă pentru cel ce a murit. Nu te-ntrista, este ceva ce nu se poate evita.
2:28. O, Bharata, începutul și sfârșitul ființelor este necunoscut, doar viața în trup e ceea ce se poate vedea. De ce te-ai întrista atunci?
2:29. Unii gândesc despre suflet că este o minunăție, alții vorbesc despre el ca de o minune și mai sunt cei ce ce aud despre el dar nu îl înțeleg cu adevărat.
2:30. Sufletul care sălășluiește într-un trup, nu poate fi nimicit în veci, o, Bharata. Și-atunci, nu-l mai jeli pe cel ce-a fost ucis.
2:31. Nu trebuie să te îndoiești de datoria ta de luptător, o, Arjuna. Căci, cu adevărat, pentru un kshatriya [războinic] nimic nu-i mai presus decât o luptă dreaptă.
2:32. Fericiți sunt acei kshatriyas, o, Bharata, ce au parte de o asemenea luptă; căci, e ca și cum o poartă s-ar deschide, ce duce-n ceruri.
2:33. Dar dacă nu vei duce această luptă dreaptă, iar datoria sfântă și a ta onoare le vei abandona, atunci în păcat mare vei cădea.
2:34. Rușinea va rămâne asupra ta de-a pururea, iar pentru cel ce e viteaz, rușinea e mai rea ca moartea.
2:35. Vitejii care mânuiesc carele de luptă vor crede că tu de frică dai înapoi pe câmpul de bătaie; disprețuit vei fi de ei, cei care până acum te-au prețuit.
2:36. Așijderea, multe vorbe de ocară vor spune dușmanii tăi și te vor defăima. Ce poate fi mai dureros de-atâta?
2:37. Ucis de tu vei fi, cerul vei dobândi; de vei ieși biruitor, ferice pe Pământ vei fi. Ridică-te așadar, o, Kaunteya și pregătește-te de luptă!
2:38. Socotește deopotrivă plăcerea și durerea, câștigul și paguba, biruința și înfrângerea — începe lupta! În acest fel, păcate tu nu vei face!
2:39. Ce am rostit, sunt învățături din [filozofia] sankhya despre conștiință. Ascultă, acum, cum poți cunoaște acestea prin yoga buddhi. Prin buddhi, o, Partha, te poți libera de lanțurile faptelor [karma].
2:40. Pe Calea acestei yoga, nici o strădanie nu e în zadar. Cine avansează chiar o mică parte pe această Cale, va fi salvat de marele pericol.
2:41. Voința celui hotărât este îndreptată ferm către acest scop, pe când părerile celui nehotărât sunt fără număr, o, bucurie a Kauravilor!
2:42. O, Partha, ce vorbe frumoase rostesc cei fără de înțelepciune, ce păstrează doar spusele din Vede , crezând că nimic nu este mai de seamă ca acestea.
2:43. Plini de nădejdi sunt aceștia iar țelul lor suprem e paradisul; a lor preocupare este o bună reîntrupare și cred că faptele și ritualurile aduc fericire și putere.
2:44. Cei ce sunt atașați plăcerii și puterii, se simt atrași de aceste învățături și nu-s capabili a avea statornică credință, țintită spre Samadhi.
2:45. Vedele învață despre cele trei gune. O, Arjuna, treci dincolo de aceste gune și de contrazicerile firii [dualitate]. În armonie să trăiești, necăutând lucruri lumești, rămâi mereu statornicit în Atman.
2:46. Pe cât folosește o baltă într-un loc plin de apă, pe atât folosesc Vedele celui ce pe Brahman L-a cunoscut.
2:47. Fă ceea ce îndeletnicirea îți impune și nu urmări răsplata. Să nu faci ca propriul folos să fie un motiv al faptelor tale, dar nici nu te lăsa cuprins de nepăsare.
2:48. Nefiind atașat de recompensa pentru aceste fapte, îți e egală biruința sau nereușita, o, Dhananjaya. Această stăpânire de sine este caracteristică pentru Yoga.
2:49. Renunțând neîncetat la fapte netrebuincioase, ajutat de yoga buddhi, învață să te controlezi ca o conștiință. Nefericiți sunt aceia care înfăptuiesc doar pentru răsplata ce-o primesc.
2:50. Cei ce lucrează cu a lor conștiință nu vor mai fi supuși urmărilor faptelor săvârșite, fie că-s bune sau rele. De aceea, fii dedicat în Yoga. Yoga este arta în toate lucrările!
2:51. Cei înțelepți, ce se dedică muncii cu conștiința lor, renunță la roadele faptelor și nu mai e nevoie de a se renaște. Astfel, ei se eliberează total de suferință.
2:52. Atunci când tu, fiind o conștiință, vei străbate negura amăgirii, atunci vei fi indiferent la ce ți-a fost dat să auzi sau la ce vei mai auzi.
2:53. Când depășești farmecul Vedelor și te stabilești în pacea din Samadhi, atunci, tu Yoga vei dobândi.
Arjuna a spus:
2:54. Cum este cel al cărui gânduri sunt liniștite și care e fixat în Samadhi, o, Keshava? Cum vorbește el, cum merge și cum stă așezat?
Krishna, Domnul, a răspuns:
2:55. Acela care nu se mai dedă plăcerii simțurilor și, adânc fixat în Atman, își află mulțumirea în Atman, acela va ajunge neclintit în înțelepciune.
2:56. Despre cel a cărui minte e calmă în suferință sau în bucurie, nestrămutat în fața fricii și a mâniei, acela care e lipsit de patimi, se spune că e muni.
2:57. Acela care nu e atașat de nimic din ce e pământesc, ce nu se bucură sau răzvrătește când are în față ceva plăcut sau neplăcut, acela este stabilit în cunoașterea adevărată.
2:58. Desprinzându-și indriile de la obiectele lumești, ca o țestoasă ce membrele își retrage în carapacea ei, acela va atinge adevărata cunoaștere.
2:59. Cel ce a pornit pe Drumul detașării, se stăpânește de la obiectele [plăcerilor] simțurilor, însă are încă simțul gustului pentru lucruri. Dar chiar și gustul pentru acestea se risipește în cel ce a cunoscut Supremul.
2:60. O, Kaunteya! Când indriile sunt agitate ele pot distrage chiar şi mintea unui înțelept ce încearcă să le controleze.
2:61. După ce a înfrânat indriile, acesta ar trebui să fie în armonie și Eu să-i fiu Cel mai Înalt Scop. Numai acela care controlează indriile are înțelegerea adevărată.
2:62. Dar pentru cel ce își îndreaptă iarăși gândul la obiectele lumești, atașamentul se va naște fără îndoială. Acest atașament conduce la pofta de a poseda aceste obiecte, iar neputința de a le avea conduce la mânie.
2:63. Din cauza mâniei, orbirea minții apare. Orbirea minții duce la pierderea memoriei. Prin pierderea memoriei, energia conștiinței e pierdută și asta duce la decăderea omului.
2:64. Dar cel ce indriile a cucerit, dezbărat fiind de simțămintele de plăcere și neplăcere, cel ce e stabilit în Atman, atinge puritatea lăuntrică.
2:65. Când puritatea lăuntrică e atinsă, întreaga suferință va pieri și conștiința se va întări.
2:66. Cel ce nu e inteligent nu poate avea o conștiință dezvoltată; el nu are bucurie, nici pace lăuntrică. Iar fără acestea, cum ar putea avea sublima fericire?
2:67. Când mintea e copleșită de patimi, ea poartă omul precum corabia pe mare e dusă în bătaia vânturilor.
2:68. Așadar, o, tu cel cu braț puternic, acela care are indriile total retrase de la obiectele pământești are adevărata înțelegere.
2:69. Înțeleptul muni este treaz atunci când este noapte pentru toate ființele; iar când ceilalți sunt treji, noaptea vine pentru muni.
2:70. Acela care rămâne netulburat de dorințe materiale, la fel ca și oceanul ce-i neclintit de apele ce se revarsă în el, acela își găsește pacea, iar aceia pe care dorințele îi stăpânesc, nicicând liniștea n-o găsesc.
2:71. Cel ce a lepădat toate poftele și a renunțat la năzuințe, liber fiind de patimi, interese și fără iubire de sine [egoism], atunci acela va atinge calmul.
2:72. Aceasta este starea de Brahman, o, Partha! Cel ce a atins-o, nicicând amăgit nu va mai fi. Oricine o dobândește, fie și-n ceasul morții, ajunge să atingă Nirvana în Brahman.
Astfel, în Upanișadele binecuvântatei Bhagavad Gita — Știința Eternului, Scriptura despre yoga — are loc a doua conversație între Sri Krishna și Arjuna, intitulată:
Yoga Sankhya.
Carte în pdf
