---

Învățăturile lui Babaji/Formula lui Babaji

---

Formula lui Babaji

(Acest capitol este republicat din cartea lui Vladimir Antonov “Ecopsychology” [5])

Am examinat deja toate stadiile Căii spirituale în termenii sistemului lui Patanjali. Acum, haideți să discutăm același subiect, folosind analiza formulei de dezvoltare spirituală sugerată de Avatarul Babaji. Această formulă proclamă următoarele:

Adevăr — Simplitate — Dragoste — Karma Yoga (serviciu în slujba umanității) — Abandonarea “eu”-lui inferior pentru unirea cu “Eul” Superior al lui Dumnezeu.

* * *

Venirea lui Isus Cristos — un Mesager al lui Dumnezeu-Tatăl — a fost prorocit de numeroși profeți evrei. Dar atunci când Isus a venit — doar unii dintre evrei L-au recunoscut ca pe un Cristos; aceia au fost oamenii care au devenit primii Săi discipoli și propovăduitorii Învățăturilor lui Dumnezeu, care erau noi pentru acea regiune de pe Pământ. Cu toate acestea, Sinagoga oficială nu L-a acceptat niciodată pe Isus ca pe un Mesager al lui Dumnezeu — Tatăl și… pentru aproape două mii de ani a fost așteptat un alt Cristos…

Un fenomen similar s-a întâmplat în trecutul apropiat: organizațiile de masă denumite creștine nu L-au recunoscut pe Dumnezeu Care a apărut în fața oamenilor de pe Pământ, în formă umană!

Isus Cristos Însuși a profețit: “ Când Îl veţi vedea pe Acela Care nu a fost născut de femeie, închinaţi-vă cu faţa la pământ şi slăviţi-L, căci Acela este Tatăl vostru. (Evanghelia după Toma, 15; vezi [14]). Avatarul Babaji a venit pe Pământ exact în acest fel — dar “creștinii” nu L-au recunoscut.

(Acum, un alt Avatar — Sathya Sai Baba — lucrează pe Pământ, propovăduind aceleași Învățături Universale Eterne ale lui Dumnezeu-Tatăl — și, din nou, ierarhii tuturor bisericilor creștine refuză să Îl recunoască!).

Dumnezeu a devenit un rival pentru multe organizații religioase: pentru că El poate “întoarce” către El “turma” lor de credincioși. Cine ar susține atunci pe toți cei pentru care bisericile reprezintă o sursă de venit? Din aceasta cauză, unii “preoți” intimidează congregația:“tot ceea ce vine din Est — este de la Satana!”, sau,” dacă nu veți fi cu noi, veți merge cu siguranță în iad!”…

Dar Isus Cristos a fost întrupat în Orientul Mijlociu — în Iudeea. Krishna, Babaji și Sathya Sai Baba — toți sunt din Est. Așadar, este Dumnezeu — “din Est”?

* * *

Babaji este unul dintre Reprezentanții lui Dumnezeu — Tatăl, o parte din El. El se întrupează periodic pe Pământ ca Avatar, pentru a ajuta oamenii. Una dintre întrupările Lui a avut loc la sfârșitul secolului al XIX — lea; aceasta a fost descrisă de către Yogananda [16]. Următoarea încarnare a avut loc din anul 1970 până în anul 1984 — din nou în nordul Indiei, unde El a apărut în fața oamenilor materializând corpul unui tânăr, în care El a trăit timp de 14 ani.

Acum, Babaji, împreună cu Isus Cristos, Sathya Sai Baba, Krishna și alți Invățători Divini Care sunt Manifestările lui Dumnezeu-Tatăl, continuă să ajute discipolii merituoși ai lui Dumnezeu — dar de data aceasta o fac din starea neîncarnată.

În timpul ultimei încarnări pe Pământ, Babaji a lăsat oamenilor o versiune concisă și sclipitoare a Învățăturilor lui Dumnezeu,”esența” căreia este menționată mai sus. Aceasta este o listă scurtă și completă a ceea ce noi, oamenii, trebuie să îndeplinim. Lucrul principal pentru noi acum este să încercăm să înțelegem corect ce înseamnă aceste cuvinte iar apoi să îndeplinim toate acestea.

Adevăr

Această parte din formula lui Babaji implică înțelegerea a ceea ce reprezintă Dumnezeu și Evoluția Conștiinței Universale, care este locul nostru în aceasta și ce avem de făcut cu exactitate. Astăzi, aproape tuturor le lipsește această înțelegere.

În prezent, în India, favoritul “zeu al oamenilor” este Ganesha, o divinitate imaginară: un bărbat cu cap de elefant, care s-a pretins a fi născut în Rai din împerecherea altor “zei”.

În lumea “creștină”, oamenii cred cu sinceritate că Dumnezeul lor este Isus Cristos și că musulmanii au un alt Dumnezeu — fals, desigur, — denumit Allah, cu toate că Allah este doar traducerea termenului Dumnezeu-Tatăl în limba arabă. Este dragostea pentru El și aspirația către El pe care Isus Cristos a propovăduit-o.

În prezent, aproape toți “creștinii” L-au pierdut atât pe Dumnezeu-Tatăl, Care a fost propovăduit de Isus, cât și IUBIREA, care este esențială pentru realizarea Creatorului…

Din acest motiv, orice persoană rezonabilă trebuie să învețe să distingă între adevăratul creștinism, compus din Învățăturile lui Isus Cristos — și diferitele interpretări ale acestora, care există sub același nume. Printre acestea din urmă, se pot observa grade variate de distorsiune până la denaturarea absolută, la antiteză.

Ce ar trebui să facă cei care se consideră creștini? Ei trebuie să studieze Învățăturile lui Isus Cristos și să le urmeze!

Pentru a facilita acest lucru, Învățăturile trebuie să fie sistematizate pe anumite subiecte [4] și trebuie, de asemenea, să existe o metodologie de punere în aplicare a acestora [4-6].

* * *

Unii cititori pot gândi: autorul critică pe toată lumea — poate dorește să se prezinte el însuși ca un “Salvator”?

Nu, vreau să Îl prezint ca Salvator pe Dumnezeu, nu pe mine însumi! Nu am nevoie nici de faimă, nici de popularitate: am ales o viața monastică, modestă și liniștită. Eu vreau să ajut oamenii. De asemenea, eu Îl slujesc pe Dumnezeu.

…Da, este adevărat că Dumnezeu nu călăuzește persoanele necredincioase pe Calea cea Dreaptă. Acestea sunt cuvinte din Coran.

Calea Dreaptă către El este Calea Dragostei: dragoste pentru oameni, pentru toate ființele, pentru Creație și Creator. Aceasta este Calea către El, ca un scop înțeles corect. Aceasta este Calea de purificare a sufletului de tot ce nu este Divin: incluzând asprimea, violența și toate tipurile de egocentrism — și înlocuind egocentrismul cu teocentrismul. Toate acestea sunt lucruri reale!

Dacă l-ați putea îmbrățisa pe Isus Cristos în starea Sa neîntrupată, Care apare într-o formă asemănătoare cu a omului și ați simți Dragostea Lui Divină, Subtilitatea și Tandrețea — combinate cu Puterea nelimitată și Înțelepciunea Divină, rezultând din Unitatea cu Conștiința Universală a celui mai înalt eon — atunci ați realiza imediat ce apreciază Dumnezeu la oameni și cum vrea El ca noi să fim.

Dar, pentru ca noi să fim onorați cu o astfel de îmbrățișare, trebuie să ne apropiem de El — nu în trup, ci prin calitățile noastre sufletești.

* * *

Ce este Adevărul?

Un posibil răspuns poate fi:

“Evoluția care are loc în Trupului Absolutului.

Țelul nostru este Creatorul. Datoria noastră este de a ne transforma noi înșine dintr-o parte a Absolutului, într-o parte a Creatorului, de a-L îmbogăți cu noi înșine.

Pentru a îndeplini această sarcină trebuie să devenim Dragoste — puternică, înțeleaptă și rafinată, la același nivel cu cel al Conștiinței Primordiale.”

Simplitate

Simplitatea se manifestă prin naturalețe considerabilă în stilul de viață și comportament, precum și prin modestie, lipsa aroganței și a înfumurării. Simplitatea este o condiție prealabilă pentru Dragoste. Este de asemenea un instrument indispensabil al luptătorilor spirituali, ceea ce Dumnezeu dorește ca noi să fim.

Cea mai bună metodă de a dezvolta simplitate este de a fi apropiați de natură și de a ne acorda cu armonia acesteia. Aici, în solitudinea pădurilor, câmpiilor și a lacurilor, fără farduri, cercei, îmbrăcăminte sintetică extravagantă sau chiar fără îmbrăcăminte — putem iubi frumusețea Creației și a Creatorului, acceptând ajutor de la Dumnezeu într-o manieră optimă, extinzându-ne cu conștiința în frumusețea Creației și în Duhul Sfânt.

Simplitatea este de asemenea minunată în exprimarea dragostei noastre pentru alți oameni: printr-un surâs, o atitudine prietenoasă, sensibilitate și sinceritate în relațiile cu prietenii.

Dar este important să cunoaștem limitele.

De exemplu, mergând dezbrăcat printre cei ce nu te înțeleg și propagând percepția ta asupra “simplității” în acest fel — este lipsit de tact; acest lucru nu poate fi considerat un act armonios și spiritual.

Același principiu poate fi aplicat în relațiile sexuale:”simplitatea”, care duce la boli transmise sexual și sarcini nedorite, ca și tot ceea ce este legat de violență și egoism — nu este ceea ce Dumnezeu așteaptă de la noi.

“Spontaneitatea” în exprimarea și realizarea tuturor capriciilor, nevoilor și dorințelor, care este încurajată în unele secte pseudo-spirituale moderne și alte organizații, nu are, de asemenea, nimic de a face cu adevărata Simplitate.

Doar simplitatea oamenilor inteligenți care aparțin de guna sattva și a celor care au atins înălțimi spirituale superioare, este adevărata Simplitate.

Oamenii aparținând de guna tamas înțeleg simplitatea fie ca dulcegărie, fie ca violență, grosolănie și sfârșesc prin a se încăiera și a zăcea beți în noroi.

Adevărata Simplitate este unul din elementele pregătirii pentru ”a fi ca Dumnezeu”. Nu este pentru aceia care sunt departe de El.

Dragoste

Dragostea este calitatea principală a lui Dumnezeu. Pentru a ne contopi cu El (sau măcar pentru a scăpa de iad, pentru început) trebuie să învățăm să simțim emoțiile de dragoste și să facem fapte din dragoste, să eliminăm toate stările și acțiunile opuse acesteia, indiferent de circumstanțe.

Dragostea este principalul lucru pe care Dumnezeu Îl dorește de la noi. Noi nu avem nici o altă posibilitate de a-L cunoaște și de a ne uni cu El, dacă nu ne transformăm noi înșine în Dragoste.

Dragostea este o stare emoțională specială: în alte cuvinte — aceasta este o stare de energie a conștiinței. Conștiința (sufletul) este ceea ce suntem cu adevărat.

De fiecare dată când ne îndepărtăm de starea de dragoste, ne înstrăinăm de Dumnezeu. “Fiecare moment de părăsire a stării de dragoste are ca rezultat acumularea de karma rea” — este ceea ce mi-a spus odată, Dumnezeu. [8].

Oamenii blamează pe toată lumea pentru nenorocirile și bolile lor, în afară de ei înșiși. Cu toate acestea, întotdeauna ei înșiși sunt vinovații.

Este extrem de important pentru noi să înțelegem că starea de dragoste stabilă și fermă poate fi atinsă doar prin practicarea tehnicilor speciale de autoreglementare psihică, tehnici care trebuie să cuprindă lucrul cu chakrele, în primul rând cu chakra anahata. (Am descris aceste metode în carte [5]).

În vechiul creștinism, a fost dezvoltată o metodă specială de “deschidere” a inimii spirituale, care a fost denumită Rugăciunea lui Isus. Adepții trebuiau să repete în mod constant o invocare specială prin rugăciune către Isus și, după ani de practică, unii dintre aceștia au reușit să facă rugăciunea să “penetreze” în inimile lor spirituale — și acest lucru i-a făcut să realizeze ce este dragostea de fapt. Când aceasta se întâmplă, întreaga viață a acelei persoane se schimbă dramatic [15].

…Odată, Dumnezeu, văzând aspirația mea sinceră către El și dorința puternică de a ajuta oamenii, m-a ajutat să creez un sistem extrem de eficient al metodelor de “deschidere” și dezvoltare a inimii spirituale. Unele dintre aceste metode au fost descrise în câteva cărți ale mele și au fost predate pe scară largă, cu ceva timp în urmă, în Rusia și în alte țări.

Cu toate acestea, trebuie menționat că, din mii de studenți, doar câțiva au fost capabili să ajungă la o cunoaștere reală și completă a lui Dumnezeu-Tatăl. Care a fost motivul pentru ”abandonul” celorlalți? A fost incapacitatea de a înțelege complet conceptele din formula lui Babaji.

Unei majorități copleșitoare a studenților i-a lipsit acea intensă aspirație de a-L cunoaște pe Dumnezeu, care le-ar fi permis să-și întoarcă atenția de la obiectele din lumea materială, către El. Alții au cedat la amenințările sectanților.

Tehnicile psihologice în sine nu pot face o persoană să ajungă la Dumnezeu; ele pot juca doar rolul de ajutoare esențiale și extraordinare. Însă principala condiție prealabilă pentru a avea succes este abilitatea aspirantului spiritual de a înțelege, prin intermediul unui intelect dezvoltat, Adevărul în totalitate și de a clădi o aspirație de iubire de neclintit pentru Scopul principal, cu alte cuvinte — a se îndrăgosti de Creator.

Adevărata Cale spirituală implică în mod necesar o dezvoltare complexă a unei persoane, ce trebuie să includă componentele intelectuale, etice și psiho-energetice.

De asemenea, o persoană nu poate cultiva cu succes o dragoste reală doar prin efectuarea de exerciții cu chakra anahata, în timpul cursurilor de meditație. Dezvoltarea dragostei trebuie să ocupe în totalitate viața cuiva și să pătrundă în toate aspectele ei.

Acest lucru trebuie să fie manifestat:

— păstrând în mod constant concentrarea conștiinței în chakra anahata;

— cu o atitudine sinceră, respectuoasă și plină de tact față de orice persoană, cunoscută sau necunoscută;

— folosind abilitatea de a ierta și uita repede insultele, fără răzbunare;

— având un comportament care exclude orice posibilitate de a ofensa sau mâhni pe cineva, nemeritat.

Dragostea trebuie să includă o componentă de sacrificiu în disponibilitatea de ajutorare a altora, chiar dacă acest lucru este în detrimentul propriu. Trebuie acordată o mai mare prioritate interesului celor ce merită acest ajutor decât propriului interes.

Dragostea trebuie să fie direcționată nu doar către Dumnezeu și oameni, dar și către animale și plante; nimeni nu ar trebui să considere că dragostea lor este dezvoltată, dacă ei încă au capacitatea să distrugă sau să taie plante fără a fi necesar acest lucru, sau dacă își permit să mănânce corpuri de animale pentru satisfacerea poftelor.

Dragostea trebuie să fie ireproșabilă în relațiile cu copiii. Acest lucru implică incapacitatea de a deveni iritat. Cu toate acestea, exigența este necesară în predarea copiilor lecții de disciplină și onestitate — în interesul copiilor, în primul rând!

Fiecare ar trebui să-și analizeze caracteristicile dragostei lor în domeniul sexual, întrucât în acest domeniu defectele umane sunt manifestate foarte intens.

Orice formă de violență sau constrângere în actul sexual, chiar în vorbire sau în gânduri — sunt exemple ale unui comportament opus dragostei.

Nepăsarea bărbatului la prevenirea sarcinilor nedorite este un alt exemplu al aceluiași comportament.

Pasivitatea femeii în timpul actului sexual când ea nu are intenția să îi ofere dragostea sa partenerului, doar așteptând satisfacția proprie, fiind în stare de a-l respinge pentru ceva făcut “greșit” — este un fenomen de aceeași natură. (Întrucât fiecare diferă prin caracteristicile propriei sexualități, iar un nou partener nu știe dinainte cum să satisfacă mai bine pe celălalt!).

Adevărata sexualitate este arta de a te dărui pe tine însuți și dragostea ta partenerului, prin relații sexuale. Doar o combinație de dragoste sinceră și altruistă din partea ambilor parteneri poate face aceste relații armonioase.

Sunt convins că multe femei ar beneficia de lectura minunatei cărți scrisă de Barbara Keesling [11], care promovează practica femeilor de a dărui dragostea sexuală ca pe un cadou. Cu toate acestea, nu recomand tot ceea ce este scris în carte. De exemplu, practicarea sexului oral în mod regulat mărește dramatic riscul transmiterii infecțiilor. De asemenea, relațiile sexuale cu mulți parteneri sunt incompatibile cu Drumul spiritual serios: în timpul actului sexual, un schimb de energie intensă are loc între parteneri, care facilitează captarea unor posibile vulgarități energetice, impurități și boli ale partenerului.

…Fiecare își construiește propriul destin, folosind liberul arbitru oferit nouă de către Dumnezeu. Unii se dezvoltă în dragoste sacrificială, ajutându-i pe alții. Alții își cultivă egoismul capricios, ura, vulgaritatea, cruzimea. Primii dintre aceștia îndură și iartă, nu se afundă în ostilitate și ca urmare acești oameni se păstrează în dragoste și aspirație pentru Creator — și Îl ating. Ceilalți devin “deșeuri ale Evoluției”. Primii pot fi denumiți cu adevărat creștini. Ultimii, cu toate că poartă cruci și vizitează biserici,— cum îi putem denumi?

Sexualitea noastră nu a fost concepută de Dumnezeu doar ca un mijloc de procreare, dar și ca o metodă de dezvoltare spirituală. Aceasta facilitează cultivarea unor aspecte ale dragostei cum ar fi sensibilitatea, grija, dăruirea de sine, capacitatea de a contopi două conștiințe într-una singură. Acest lucru ne pregătește pentru Uniunea cu Conștiința Preaiubitului Suprem — Creatorul. Dragostea sexuală poate contribui direct la dezvoltarea inimii spirituale, lucru pe care l-am discutat deja. De asemenea, ne învață Pacea (dacă totul merge bine), care este o componentă indispensabilă a Perfecțiunii, una din calitățile lui Dumnezeu, pe care trebuie să ne-o însușim.

Toate acestea se referă doar la sexualitatea sattvică, sexualitatea pură a oamenilor care fac un progres real pe Calea spirituală. În acest caz, avansarea lor este accelerată semnificativ.

În schimb, sexualitatea oamenilor necizelați și egoiști, care nu posedă inimi spirituale dezvoltate, poate fi dezgustătoare și conduce în iad.

Răspândirea unui “creștinism” degenerat, care a pierdut dragostea, a devenit o damnație pentru evoluția spirituală a multor oameni pe Pământ. Printre alte lucruri, acesta a proclamat anatema împotriva dragostei sexuale și a declarat renunțarea la acest lucru o “realizare creștină”. Au fost profanate toate conceptele, declarându-le “spurcate”, în contrast cu “imaculata”(fără implicarea bărbatului) concepere a mamei lui Isus Cristos — după cum se spune că ar fi avut loc. Corpul uman, în special cel al femeii a fost declarat rușinos. În trecut, oamenii “decenți” se simțeau rușinați să pronunțe chiar și cuvântul picioare. Cuvintele care erau legate de tema sexuală au fost declarate “indecente” și au fost transformate în înjurături — un mijloc de a insulta alți oameni. În această manieră a fost creat limbajul obscen — limbajul celor din guna tamas.

Cum s-ar fi putut forma o atitudine pură față de sexualitate în oamenii care o privesc ca pe un “viciu” odios, care detestă sexualitatea lor proprie și în special a altora? Însă fără această atitudine corectă față de sexualitate, este dificilă reușita în rafinarea conștiinței, dezvoltarea iubirii și apropierea de Dumnezeu.

Oamenii au început să se teamă de ceea ce în realitate ar putea să-i ajute să devină mai buni!

Mulți bărbați au ajuns să deteste femeile exact pentru ceea ce femeile i-ar putea ajuta, întrucât femeile sunt, în general, mult mai rafinate decât bărbații, nu pentru alt motiv decât statutul lor hormonal. Prin aceasta caracteristică ele sunt mai aproape de Dumnezeu.

Isus Cristos a propovăduit același lucru [14], adresându-se bărbaților:

“Respectați-o, sprijiniți-o. Făcând acest lucru, veți câștiga dragostea ei și veți avea trecere înaintea lui Dumnezeu…”

“Tot așa, să vă iubiți soțiile și să le respectați…”

“Fiți îngăduitori față de o femeie. Dragostea ei înnobilează bărbatul, îi înmoaie inima sa împietrită, îmblânzește fiara din el și îl transformă într-un miel.

“Soția și mama sunt comori neprețuite, dăruite vouă de către Dumnezeu. Ele sunt cele mai frumoase ornamente ale existenței…”

“Prin urmare, vă spun vouă, după Dumnezeu, gândurile voastre cele mai bune trebuie să fie pentru femei și soții, femeia fiind pentru voi templul în care veți obține cel mai ușor fericirea perfectă. Îmbibați-vă în acest templu cu tărie morală. Atunci veți uita necazurile și eșecurile voastre și vă veți reface puterea pierdută necesară pentru a fi în stare să vă ajutați aproapele.”

“Nu o expuneți umilințelor. Făcând asta, vă veți umili voi înșivă și veți pierde sentimentul de dragoste, fără de care nimic nu există, aici pe Pământ.”

“Protejează-ți nevasta, pentru ca ea să te poată proteja pe tine și toată familia ta. Tot ceea ce faci pentru soția ta, pentru mama ta, pentru o văduvă sau o altă femeie la necaz, vei fi făcut pentru Dumnezeul tău.”(Life of Saint Issa, 12:13-21)

Cu toate acestea, “creștinismul”(și nu numai “creștinismul”)… a declarat femeia… “izvorul păcatului” și a recomandat să își acopere trupul în orice mod posibil. În Rusia, pentru multe secole, femeile au trebuit să poarte rochii lungi, speciale, atunci când făceau baie și chiar să doarmă îmbrăcate: “Dacă mori în somn — vei apărea în fața lui Dumnezeu dezgolită! Ce rușine va fi!”.

Alt exemplu de acest fel de răutate este declararea unor copii “ilegitimi” și a face de rușine maternitatea acestor femei, cărora Dumnezeu le-a încredințat educarea acestor copii!

…Trebuie să înțelegem că oamenii din guna tamas sunt cei care trăiesc în viciu și nu văd altceva în afară de acesta, în timp ce posedă agresivitate, preiau “frâiele puterii” în mișcările religioase, inițial sacre și le întorc treptat în direcția opusă, denaturând complet doctrina lui Dumnezeu.

În aspectul sexual al vieții — în timp ce ei înșiși aparțin infernului, obsedați de pasiunea pentru violență, profanare și satisfacerea senzualității egoiste — nu sunt capabili să perceapă că, pentru alți oameni, cei din sattva, sexualitatea nu înseamnă senzualitate, ci un mod de a împărți dragostea, oferind-o altor oameni ca pe un cadou, iar acest lucru ar putea fi modul lor de a-L sluji pe Dumnezeu!

* * *

Devenind obsedați de sex, de asemenea nu este un lucru bun. Termenul infidelitate nu prezintă importanță doar pentru oameni ci și pentru Dumnezeu. Acesta înseamnă a avea prea multe contacte sexuale și de asemenea contacte sexuale cu parteneri neadecvați (aceia care nu sunt la același nivel de avansare spirituală). Bolile transmise sexual sunt mecanismul pe care Dumnezeu îl folosește pentru a reduce tendințele oamenilor de a face din sex un amuzament.

Adevărul este că trebuie să direcționăm toată atenția noastră pentru căutarea lui Dumnezeu, fără a ne distrage atenția în mod excesiv pentru orice altceva (sexul excesiv este doar unul dintre aceste distrageri).

…Deci, în sex, la fel ca în orice altceva, fiecare trebuie să găsească calea de mijloc între cele două extreme…

* * *

Rafinarea conștiinței și adevărata sattva, ca un stadiu necesar pentru cunoașterea Duhului Sfânt și al lui Dumnezeu — Tatăl, sunt imposibil de atins fără acceptarea și înțelegerea conceptului de FRUMUSEȚE.

“Frumusețe: Cosmosul își bazează Evoluția pe această formulă” — aceasta este ceea ce ne-a învățat Dumnezeu prin Helena Roerich [11-12].

Frumusețea spirituală există la două niveluri pe scara gunas (etape pe scara ascensiunii spirituale — n.t.): rajas și sattva.

Rajas implică, în particular, îndrăzneală, autodisciplină, și exemple de fapte curajoase. La un luptător spiritual, acest lucru se manifestă printr-o voință de fier.

Putem întâlni aspectul rajas în diferite stări ale naturii; de asemenea poate fi exprimat prin dans, muzică și arte frumoase. Exemple ale celei din urmă sunt picturile lui Nicholas Roerich.

Sattva — puritate și frumusețe spirituală rafinată și plină de dragoste tandră — este ultimul pas pe scara conducând către cunoașterea Duhului Sfânt.

În natură putem observa stări sattvice în puritatea razelor soarelui la răsărit, în cântecele păsărilor primăvara, în liniștea încântătoare a unei seri liniștite, etc.

Printre cele mai vii exemple de muzică sattvică de înaltă clasă sunt unele compoziții ale lui Ananda Shankar.

Frumusețea sattvică a unui trup armonios este de asemenea frumusețe spirituală și poate ajuta mulți oameni să experimenteze sensibilitate, liniște și pace, calități care multora dintre noi le lipsesc.

* * *

Un alt comentariu la subiectul despre dragoste.

Într-o zi călătoream cu trenul, perfecționându-mi smerenia minții pe când studiam situația: printre tovarășii de călătorie se aflau o mamă și fiul său. Ea avea un corp imens și era foarte nepoliticoasă. Fiul său — un cadet militar — avea cam cincisprezece ani. Tot drumul ea a vorbit în mod constant cu voce ridicată. Despre ce? Era… doar maniera ei de a vorbi cu fiul său, strigând tot ce îi trecea prin cap, toate gândurile. De exemplu: “Dragule! Mă duc la toaletă și am să arunc cotorul de măr!… De ce nu răspunzi când vorbește mama ta cu tine???!!!” Fiul său, extenuat, privea pe fereastră cu o expresie plictisită fiind în stare doar să dea din cap apatic…

Cum poate fi caracterizat comportamentul acestei “mămici”, care sincer își iubea copilul?

A fost violentă? — Da, a fost. A fost lipsită de tact? — Da, a fost. S-ar putea numi mai multe dintre trăsăturile ei… Dar ceea ce este important să subliniem acum este faptul că dragostei sale îi lipsea pacea.

Abilitatea de a simți liniștea interioară, în special atunci când nu este nevoie a efectua acțiuni energice, este o calitate foarte importantă și prețioasă. Acest lucru este o condiție fundamentală pentru dragostea adevărată.

Încercările de a iubi fără această liniște interioară iau o turnură ca aceea pe care tocmai am descris-o. Acest tip de “dragoste” poate doar paraliza victimele ei. Aceasta induce în ei doar o nevoie imediată de a evada. Dacă există un loc de scăpare…

… Starea lui Dumnezeu — Tatăl în Împărăția Sa poate fi descrisă ca Pace Tandră. Haideți să învățăm acest lucru de la El în timp ce ne pregătim de întâlnirea cu El.

Pacea adevărată nu este ceva opus unei motivații puternice și energii abundente, ci o îmbinare armonioasă a acestora. Să reflectăm asupra acestui postulat — și să-l aplicăm în viața noastră!

Karma Yoga
(Serviciu dezinteresat)

Termenul Karma Yoga înseamnă “Calea către Unirea cu Dumnezeu prin săvârșirea serviciului dezinteresat”.

Ce reprezintă serviciul pentru Dumnezeu?

Un cititor care nu știe multe despre acest subiect își poate aminti: “Cunosc termenul serviciu religios… Ce înseamnă? Rugăciuni… Ce sunt rugăciunile? «Doamne, dă-mi acest lucru! Doamne, dă-mi acel lucru!»”…

Da, pentru majoritatea credincioșilor care se consideră creștini, a te ruga înseamnă a cerși ceva de la Dumnezeu. Destul de paradoxal, ei văd asta ca pe o datorie și ca pe “slujirea lui Dumnezeu”…

Însă Dumnezeu nu are nevoie de cerșitul nostru! El nu ascultă așa ceva! Altminteri L-ar putea “dezgusta” să audă toate absurditățile pe care oamenii le-au inventat, adresându-se Lui ca unui servitor care se presupune că ar trebui să ofere tot ceea ce i se cere.

El are nevoie de eforturile noastre în autodezvoltare și ajutorul nostru acordat altor oameni pentru acest lucru. El dorește ca noi — fiecare dintre noi! — să fim o parte activă în Evoluția Sa, în loc de a ne tângui și de a aștepta “grația” din Ceruri…

Ajutând alți oameni pe această Cale — aceasta este slujirea lui Dumnezeu! El a declarat aceasta prin Isus Cristos, Babaji și Sathya Sai Baba; de asemenea Apostolul Pavel a spus multe lucruri extraordinare pe această temă [4].

Acest tip de ajutorare nu ar trebui însă interpretat într-un sens restrâns: doar propovăduind, predând cursuri de religie sau scriind literatură spirituală. Nu. Pentru a trăi productiv și a evolua, oamenii au de asemenea nevoie de locuință, mâncare, îmbrăcăminte, carburant, transport, siguranță, ajutor medical, educație și multe altele. Ca urmare, Karma Yoga înseamnă ajutorarea oamenilor în tot ceea ce este bun.

Cea mai importantă caracteristică a Karma Yoga este intenția corectă: cineva nu ar trebui să acționeze pentru câștig sau recompensă, chiar sub formă de salariu. Acțiunile trebuie efectuate pentru a ajuta alți oameni, ca acte de binefacere. Acest lucru nu implică, totuși, o muncă neremunerată. Dar le revine celor pe care îi ajutăm și lui Dumnezeu, să aibă grijă de bunăstarea materială a binefăcătorului.

Cu alte cuvinte, esența “acordurilor reciproce” a oamenilor merituoși care se ajută unul pe celălalt, este schimbul de daruri. Toate detaliile necesare din “teoria dăruirii” sunt sistematizate de către Dumnezeu în capitolul 17 din Bhagavad Gita [4].

Esența acesteia este faptul că Dumnezeu consideră ca fiind sattvice, adică adevărate și pure, doar acele daruri care sunt date unei persoane merituoase, la timpul și locul potrivit.

Prin urmare, definiția prescurtată a termenului Karma Yoga sună așa — “ajutor dezinteresat dat tuturor oamenilor merituoși, în tot ceea ce este bun”.

Este foarte important să subliniem faptul că omul se dezvoltă corect nu prin parazitism, cerșit, prin repetarea necontenită a rugăciunilor sau executarea unor mișcări ale corpului în ritualuri, ci prin muncă creativă și dragoste activă pentru alte ființe în evoluție, care sunt exprimate prin acțiuni de binefacere.

Sathya Sai Baba clarifică ideea de Karma Yoga prin următorul exemplu ilustrativ. El spune că dacă voi sunteți membri ai unei familii, nu cereți capului familiei plată pentru orice tip de muncă depusă în jurul casei — oamenii din afară lucrează pentru bani, nu cei din propria familie. Deci, voi, dacă Îl simțiți pe Dumnezeu ca fiind Tatăl vostru, nu trebuie să negociați cu El, dimpotrivă — trebuie să acționați în interesele Planului Său, pentru El, pentru Evoluție și nu pentru câștigul vostru personal [4].

Acest tip de activitate este contextul în care Dumnezeu ne permite să ne dezvoltăm intelectul, dragostea și puterea.

Abandonarea “eu”-lui inferior pentru Unirea cu “Eul” Superior

Aceasta este partea finală a Învățăturilor lui Babaji. Aici este inclusă Unirea conștiinței individuale a unei persoane care a atins cel mai înalt eon, cu Conștiința Creatorului. În acel moment, conștiința de sine a persoanei se dizolvă în Oceanul Creatorului.

Încercările liderilor unor secte, fie de a distruge în întregime conștiința de sine a discipolilor fără a le asigura un nou substrat de autoidentificare*, sau de a-i convinge că ei deja sunt Dumnezeu, trebuie privită ca incompetență și este un lucru extrem de dăunător. Conștiința de sine a cuiva nu trebuie distrusă, ci transferată. Cunoașterea lui Dumnezeu și Unirea cu El nu sunt realizate prin sugestie sau auto-sugestie, ci prin mijloace de pătrundere pas cu pas, cu o conștiință dezvoltându-se în mod corect, în eoni din ce în ce mai subtili. Urmează apoi explorarea eonilor, stabilirea în aceștia și învățarea Unirii cu Duhul Sfânt la început și apoi cu Conștiința Creatorului. Toate celelalte direcții se dovedesc a fi căi fără ieșire și conduc fie la întârzieri în dezvoltarea persoanei, fie la cultivarea unor defecte grosolane. Acest lucru este departe de Dumnezeu, putând provoca diabolizare și nebunie.

Munca la această parte a formulei lui Babaji ar trebui începută cu corectarea elementară a conduitei noastre în comunicarea cu ceilalți.

De exemplu, tendința multor oameni de a domina asupra altora, de a se comporta ca și când ei ar fi “șefi”, de a părea “importanți”, — este amuzantă, privită din punct de vedere al dezvoltării spirituale.

Violența, susceptibilitatea, gelozia, răzbunarea, mânia, dorința de a poseda oameni și lucruri (cu excepția celor esențiale), pofta sexuală, ca și orice dorință intensă de a primi ceva de la oameni sau de la Dumnezeu, — toate acestea sunt manifestări defectuoase ale „eu”-lui inferior, ce trebuie eliminate.

Isus Cristos și Apostolii Săi au lăsat multe formule-povețe valoroase pentru noi: dacă vreți să evoluați spiritual nu vă așezați la loc înalt, — deveniți slujitori ai altor oameni, niciodată să nu dușmăniți și să nu vă răzbunați, considerați-i pe ceilalți ca fiind mai presus decât voi, etc.[4].

Lao Tse și Juan Matus au vorbit exact despre același lucru într-o manieră foarte simplă și concisă [4]*.

Acest lucru necesită o introspecție profundă și multă muncă de pocăință pentru a scăpa definitiv de manifestările “sinelui” inferior, “infatuat”.

Trebuie să înțelegem că fenomenul “dezlegării de păcate” nu există nicidecum: Dumnezeu nu are un astfel de concept.

Scopul pocăinței nu este obținerea iertării pentru anumite fapte pe care le-am făcut, ci eliminarea defectelor.

“Păcatele”, adică greșelile noastre, sunt fie consecințele lipsei noastre de experiență și cunoștințe, fie manifestări specifice ale acelor calități ale sufletului care sunt denumite defecte.

Tehnicile reale de eliminare ale defectelor sunt autoanaliza, pocăința și autocontrolul riguros.

În cazul în care nu este posibil să se elimine rapid defectul care a fost descoperit și înțeles, trebuie să ne amintim întreaga cale a manifestărilor acestuia — începând din copilărie (și câteodată din încarnările anterioare). Aceste situații care au fost rezolvate incorect, trebuie să fie retrăite mental, dar de data aceasta în mod corect. Mai mult decât atât, ideal ar fi “derularea” în avans a tuturor viitoarelor posibile situații, când acest defect se poate manifesta din nou.

De asemenea, este important să se încerce, dacă este posibil, “a se repara greșeala” față de cei pe care i-am rănit — fie ei oameni, animale sau chiar plante. Chiar dacă aceștia nu mai sunt “în viață” pe Pământ — trebuie să ne adresăm acestora ca fiind suflete neîntrupate. Și să ne amintim că Dumnezeu într-adevăr acceptă astfel de eforturi de eliminare a defectelor.

Trebuie să ne căim pentru toate momentele când nu am manifestat dragoste pentru oameni și pentru Dumnezeu, ca și pentru toate acțiunile și emoțiile egoiste.

* * *

Multe persoane ignorante și egoiste încearcă să se avânte în metrou imediat ce ușile se deschid, fără a lăsa oamenii să iasă afară mai întâi.

Altă situație este atunci când, așteptând autobuzul sau tramvaiul, unii oameni blochează trotuarul cu corpurile lor, în loc să aibă grijă față de alți oameni, stând deoparte, astfel încât să nu îi împiedice pe cei care trec.

Alt exemplu, intrând în stația de metrou, unii oameni țin deschisă ușa în spatele lor pentru a ajuta persoana din spate să intre, pe când alții lasă ușa să se trântească, lovind “aproapele”cu ea.

Oamenii egoiști, necivilizați, se comportă în aceeași manieră chiar dacă ei intră într-o școală spirituală de bună condiție. Pe timpul cursului, ei se simt bine; sunt mulțumiți și plini de fericire. Însă odată ce cursul s-a sfârșit — ei încep să se simtă rău: au fost obișnuiți cu situația când cineva îi făcea să se simtă bine; deodată acest lucru s-a terminat… Pentru că ei nu se mai simt bine, încep să transmită emoții negative către instructor și școală…

Oamenii egoiști își cunosc doar interesul personal și sunt indignați când un obstacol, o nevoie a cuiva, stă în calea satisfacției lor.

Orice dorință intensă pentru un lucru, îndreptată către o altă persoană, este un indiciu de manifestare vicioasă a “eu”-lui inferior al celui care dorește. Acest lucru declanșează mecanismul bioenergetic de “vampirism” și devine cauza bolilor celor de la care o persoană dorește ceva [8] și “agravarea” destinului celui care are astfel de nevoi.

Oamenii iubitori sunt întotdeauna atenți și preocupați să nu stânjenească pe nimeni în nici un fel, ci dimpotrivă, folosesc orice posibilitate de a ajuta pe toată lumea, acordând o mai mare prioritate interesului altora decât celui propriu.

Astfel de oameni sunt întotdeauna politicoși și binevoitori, încercând să nu ofenseze pe nimeni fără motiv, chiar și atunci când nu sunt în forma cea mai bună, fiind bolnavi sau obositi, de exemplu.

Ei nu se impun în relațiile sexuale, ci așteaptă până când dorința partenerului devine reciprocă.

… În acest tip de autoanaliză, recomandările detaliate ale lui Sathya Sai Baba pot fi de mare ajutor [4].

* * *

Atunci când am reușit eliberarea de stările emoționale grosiere și am dezvoltat capacitatea de a ne adapta la fenomenele sattvice ale vieții, acest lucru ne permite să începem meditațiile de "dizolvare" în armonia spațiului înconjurător. Astfel de meditații pot fi deosebit de eficiente în serile liniștite, la amurg — în pădure, pe pajiști, la țărmurile lacurilor, pe malul mării sau în apropierea altor întinderi de apă. Meditația ar trebui să fie făcută folosind următoarea formulă:“Există doar armonia împrejurimilor: pădurea, lacul — eu nu exist”. În acel moment, conștiința se extinde de la chakra anahata și se unește cu subtilitatea și puritatea naturii.

Următorul stadiu fundamental va fi unirea cu Duhul Sfânt în meditația Pranava (vezi mai jos) și apoi, etapă cu etapă, stăpânirea reciprocității totale (Nirodhi*) în eonii Duhului Sfânt și al lui Dumnezeu-Tatăl.

Acesta este modul prin care omul își completează evoluția personală, devenind o Parte a Conștiinței Primordiale, o Parte a Creatorului. După aceea, un astfel de suflet continuă să trăiască în mod creativ — nu ca o ființă separată, ci fiind El.