Sanatana Dharma

Tradus din engleză
de Violeta Dorobat

De-a lungul întregii istorii a omenirii, Dumnezeu i-a învăţat pe oameni acelaşi lucru: evoluţia sinelui, căutarea Perfecţiunii Divine şi aspiraţia unirii cu El.

Aceste Învăţături Divine sunt denumite Sanatana Dharma — Legea Eternă. Dumnezeu a propovăduit şi continuă să propovăduiască aceasta prin Avatari şi profeţi. Dar oamenii treptat tind să uite esenţa învăţăturilor concrete pe care le-au primit, să denatureze ceva în ele, uneori interpretând exact pe dos şi încep să între în conflict cu cei care denaturează Învăţăturile într-o manieră diferită de a lor.[1]

Din acest motiv Dumnezeu trebuie iar şi iar să reîncarneze părţi din El Însuşi în forme umane sau să vorbească prin noi profeţi, în încercarea de a revigora Sanatana Dharma. Dar oamenii au tendinţa de a considera emisarii Săi ca duşmani ai "adevăratei" lor credinţe, de a-I batjocori şi ucide.

În prezent, Avatarul Sathya Sai Baba propovăduieşte aceste Învăţături pure.

Esenţa Învăţăturilor lui Sathya Sai Baba precum şi a altor Învăţători Divini pot fi rezumate pe scurt după cum urmează.

Scopul principal al oricărui om este de a se contopi, ca o conştiinţă evoluată, cu Conştiinţa lui Dumnezeu. Pentru a realiza acest lucru este nevoie de studierea sinelui ca și studierea lui Dumnezeu ca pe un fenomen multidimensional, inclusiv descoperirea Împărăţiei Creatorului şi deplasarea conştiinţei în acel loc.

De asemenea este nevoie de pregătirea prin practici spirituale — cum ar fi pranayamas, tehnici de pratyahara şi tehnici de meditaţie.

Dar nici o instruire nu va fi de folos, dacă o persoană nu are credinţa şi năzuinţa pentru Creator, sau nu a dezvoltat capacitatea de a iubi.

Dragostea este o funcţie a inimii spirituale şi ar trebui să se înceapă dezvoltarea ei prin interacţiunea cu oamenii şi alte fiinţe. Principiile de bază sunt compasiunea pentru orice fiinţă şi ajutorarea oricărei fiinţe în funcţie de principiile din Karma Yoga. Karma Yoga este o expresie practică a iubirii pentru Dumnezeu şi pentru oameni; este cea mai bună metodă de autodezvoltare. Credinţa fără ajutorarea activă este nulă.

De asemenea credinţa trebuie cultivată prin amintirea constantă a lui Dumnezeu. Conversaţiile religioase, diverse ceremonii, mersul la biserică care implică slăvirea numelui lui Dumnezeu, etc. pot ajuta în acest sens.

Toate principiile unei persoane în relaţiile cu oamenii şi alte fiinţe sunt rezumate în scurta povaţă a lui Vyasa: "Ajută întotdeauna (în tot ceea ce este bun), niciodată nu răni!".

Sathya Sai Baba oferă explicaţii detaliate pentru această povaţă cu referire la un număr mare de situaţii concrete. El ne învaţă că există două repere majore în viaţa fiecărei persoane : Dumnezeu — ca Scop Suprem şi moartea — ca o reamintire că ocaziile date pentru a evolua sunt limitate. Să ne amintim că trebuie să lăsăm deoparte tot ce e nesemnificativ şi inutil şi să ne dedicăm total realizării sensului vieţii noastre: evoluţia noastră din punct de vedere al conştiinţei — la început calitativă, şi apoi cantitativă, după cum am discutat deja aici şi în alte cărţi.

" Slugărnicia, iritarea sau agoniseala nu vor ajuta… doar ajutorul voluntar, veneraţia sinceră şi evoluţia conştiinţei vă vor aduce în pragul de Lumină." [2] (Hierarchy:460).

Să ne amintim — acesta este modul în care ne eliberăm de obligaţiunile de karma, de boli, de necesitatea de a ne reîntoarce în lumea suferinţelor. Aceasta este Calea de a ne contopi pentru totdeauna cu Cel mai Iubit!

Bibliografie

1. Antonov V.V. — From the History of Religion
2. Agni Yoga. Hierarchy, Naberezhnye Chelny, 1991 (în limba rusă)