---

Parabola despre ajutorul lui Dumnezeu şi cum să ajutăm oamenii

În mânăstirea dintr‑un mic orăşel provincial, trăia bătrânul călugăr Zosima. El a făcut multe vindecări miraculoase și a ajutat mulți oameni să‑şi înțeleagă problemele și să își îmbunătățească viața înaintea lui Dumnezeu.

El avea un discipol, un novice pe nume Nicolae. Acesta dorea să învețe lucrurile pe care călugărul le putea face — adică, să înțeleagă Voința lui Dumnezeu, să ajute oamenii să‑și vindece bolile și să găsească întotdeauna cuvintele potrivite care să ajute fiecare suflet să devină conștient de problemele sale.

* * *

Când părintele primea vizitatori, Nicolae era adesea cu el. Încerca să vadă și să înțeleagă cum i‑a dat voie Dumnezeu lui Zosima să atingă astfel de adâncimi ale sufletelor umane într‑un mod atât de miraculos, încât cuvintele lui deveneau tămăduitoare pentru aceşti oameni. El a încercat, de asemenea, să înțeleagă cum, doar prin atingerea cu mâinile, bătrânul călugăr îndepărta durerea, reda vederea și făcea ca multe alte boli să dispară complet prin Voia lui Dumnezeu — şi toate aceastea se manifestau prin bătrânul înţelept…

Odată, Nicolae l‑a întrebat:

“De ce nu pot să vindec şi eu ca tine, ca Isus, sau Apostolii Săi? Mi‑ar place să ajut oamenii şi să‑i vindec aşa cum o faci tu, dar nu pot…”

Zosima făcu o pauză şi apoi îi spuse:

“Nu se întâmplă imediat.

“Deja ţi s‑a permis să‑L vezi pe Isus cu ochii sufletului. Poţi deja să auzi Vocea lui Dumnezeu, uneori. Dar tu tot te plângi…”

“Da, am învăţat să‑L aud pe Dumnezeu — a fost uşor! Dar vreau să vindec aşa cum faci tu…”

“Acum mândria vorbeşte în tine, spunând că tu nu poţi face miracole. Ar trebui să înveţi să recunoşti Pronia lui Dumnezeu în toate!

“Uneori este imposibil să îndeplineşti Dorinţa lui Dumnezeu numai cu ajutorul mâinilor tale, sau prin rostirea unor simple cuvinte! Miracolul bunătăţii poate fi făcut prin muncă obişnuită cu condiţia ca iubirea inimii să‑i dea putere. Atâta vreme cât mâinile noastre lucrează pentru Dumnezeu, ele sunt conectate cu Mâinile Divine!”

“Înţeleg toate acestea şi învăţ. Şi totuşi nu pot face ceea ce faci tu. Tu doar îţi pui mâinile — şi omul se şi însănătoşeşte…”

“Nu te‑ntrista! Continuă să lucrezi și să înveți pentru a putea găsi cuvintele potrivite în fiecare situaţie, pentru a uşura durerea sufletească, pentru a da speranță și a explica rostul vieții! Prin cuvinte și căldura inimii, marea vindecare a sufletului poate fi împlinită chiar și fără miracole vizibile! Prin aceasta, uneori, este posibil să ajuți pe cineva mai mult decât prin vindecări miraculoase!”

“Totuşi, mă vei învăţa să vindec?”

“Bineînţeles! Hai să începem chiar acum.

“Există Marea Linişte! Înţelepciunea Divină şi Puterea sunt dobândite înăuntrul Acesteia. Rămânând în dragostea inimii tale, ai învățat deja să intri în această Linişte! Aici, în interiorul Ei, devine limpede pentru suflet că Dumnezeu este mereu lângă noi. Dumnezeu ne îmbrățișează din toate părțile! Dumnezeu este pretutindeni: la stânga și la dreapta, înainte și înapoi, în sus și în jos — indiferent cât de departe mergem!

“În fiecare fir de iarbă, în fiecare copac, în fiecare pasăre, în fiecare floare sau animal, viața este menținută de Puterea lui Dumnezeu! Dragostea lui Dumnezeu sălășuiește aproape de fiecare suflet. Este necesar doar să veghezi cu atenție!

“Totul şi toţi oamenii sunt hrăniţi şi curăţiţi prin Binecuvântarea şi Mângâierea Lui!

“Lumina lui dătătoare de viață pătrunde în totul! Așa cum aerul, fără de care fiinţele vii nu pot trăi, se află în interiorul și în afara fiecărei creaturi, mari sau mici, tot aşa şi Lumina lui Dumnezeu, văzută de inima spirituală, este atât în interiorul cât și în exteriorul a tot și a toate!

“Totul și toată lumea sunt pline de viața care vine de la El: de la Iubirea și Atotputernicia Lui!

"Dacă învățați să‑L iubiți pe Dumnezeu cu toată inima și cu tot sufletul, atunci veți învăța să simțiți adierea Luminii lui Dumnezeu în fiecare ființă și să puteți vedea și înțelege Voința lui Dumnezeu în fiecare manifestare a Sa.

“Și prin aceasta, o mare Pace va veni, Pacea în care domnește Dragostea deplină a lui Dumnezeu!

“În interiorul și în afara inimii voastre duhovnicești, precum și în interiorul și în afara acestei chilii, Dumnezeu este Omniprezent, Atotputernic și Iubitor! Imaginează‑ți, cât poţi tu de bine, Măreţia şi Infinitatea lui Dumnezeu, Care a creat totul. Și apoi, deschide‑ți din interior inima ta spirituală și ieși! Ieși, ca dintr‑o celulă îngustă, în Lumina lui Dumnezeu, Care este peste tot!

“Această Lumină este Duhul Sfânt, Marele Săvârșitor al Voinței lui Dumnezeu! În această Lumină există Braţe ale lui Dumnezeu pline de Iubire! Ele apar în această Lumină atunci când există ceva de lucru pentru Ele. Aceste Braţe blânde apar de nicăieri și pot face totul. Ele pot vindeca, în special, prin îndreptarea în trupuri a curentului Puterii dătătoare de viață al lui Dumnezeu.

“Dacă tu, cu dragoste și uitând de tine, faci binele, Dumnezeu lucrează prin tine! Și, curând, ceea ce părea imposibil devine posibil! Puterea Infinită a lui Dumnezeu stă în spatele tuturor acțiunilor aceluia care face binele în armonie cu Dumnezeu! Minunile încep când această persoană înțelege că nu lucrează singură, ci împreună cu Dumnezeu și că Dumnezeu lucrează prin ea!”

… Nicolae continua să încerce să învețe cum să reuşească Unirea cu Duhul Sfânt, cum să perceapă Braţele divine, cum să vadă puterea lui Dumnezeu care intră în trupurile omenești pentru vindecare…

* * *

Odată, un călugăr din mânăstirea lor a venit în chilia părintelui Zosima…

Era palid și îşi ținea burta cu ambele mâini…

“Părinte, vindecă‑mă, ajută‑mă! Sufăr de dureri de stomac, nu mai pot suporta…” — strigă el plin de durere.

Aproape fără să se uite la călugăr Zosima spuse: “Du‑te la spital, la doctorul Fiodor, te va ajuta…”

“De ce vindeci pe străini şi pe mine nu vrei să mă ajuți?” — spuse călugărul, simţindu‑se ofensat.

“Pentru că tu, un călugăr, ai făcut un jurământ în faţa lui Dumnezeu, însă nu‑l respecţi! Ai mâncat carne și ai băut vin! Așa că ai meritat să primeşti această durere!”— răspunse Zosima cu o voce moale, dar severă.

“Dar am mărturisit acest păcat! Stareţul nostru mi‑a acordat dezlegarea!”

“Ți‑am spus: du‑te la spital! Te vor trata! În afară de asta, roagă‑L pe Dumnezeu să te ajute să vezi faptele de care nu te‑ai pocăit și ceea ce este rău în tine. Fie ca Dumnezeu să te ajute să înțelegi ce este puritatea unei vieți monahale și care sunt păcatele comise din cauza dorințelor personale…”

Călugărul gemu şi mai tare din cauza durerii, sperând să provoace milă și compătimire în părinte. Și durerea lui, într‑adevăr, crescu și mai mult.

Revenindu‑şi cu greutate, se așeză pe o bancă.

Nicolae, care văzuse tot ce s‑a întâmplat, îl întrebă pe bătrânul călugăr:

“Pot să încerc să‑l ajut? Vreau cu adevărat să învăț să vindec!”

“Da! Îl poți ajuta! Însoțeşte‑l la spital!”

“Nu vorbesc despre asta!…”

“Fă ce vrei tu…” — a spus bătrânul și a ieșit din încăpere în grădina mânăstirii, care începea chiar din spatele ușii.

* * *

Nicolae încercă să facă totul așa cum îi explicase Zosima. El vedea Lumina Duhului Sfânt și numeroasele Braţe Divine Care erau în acea Lumină. Dar acele Braţe nu îl ascultau, ca și cum Lumina aceea nu voia să vindece…

Nicolae a atribuit toate aceste dificultăți lipsei sale de pricepere și, cu o putere și mai mare, încercă să atenueze durerea călugărului.

În cele din urmă, se părea că reușise să o facă.

Surpriza călugărului nu cunoștea limite:

“Ia te uită! Poți să şi vindeci! Durerea a dispărut ca prin minune! Părintele n‑a putut vindeca, dar tu ai putut! Se pare că îmbătrânește! Imaginează‑ţi! Nicolae a învățat să facă minuni!”

“Mulțumește‑I Domnului pentru vindecarea ta…” — spuse Nicolae liniștit, fiind epuizat.

Călugărul şi‑a făcut cruce cu smerenie și ieși afară…

“Am reuşit!” — cu aceste cuvinte, Nicolae l‑a întâmpinat pe Zosima care intra în chilie.

“Nu sunt sigur…” răspuse Zosima încet.

“Crezi că o să‑i revină boala?”

“Vom vedea… Fiecare este răspunzător în faţa lui Dumnezeu de păcatele sale! Singurul mod de a ajuta în asemenea cazuri, este prin a lămuri cum poate cineva să se schimbe prin curăţirea sufletului.

“Noi trebuie să lăsăm oamenii să‑şi primească lecţiile de la Dumnezeu…”

* * *

În dimineața următoare, Nicolae s‑a trezit din cauza durerii. Tot ce i se întâmplase ieri călugărului bolnav începuse să i se întâmple lui.

Primul său impuls a fost acela de a merge la bătrânul călugăr și de a‑i cere sfaturi și ajutor.

Dar din cauza acestui gând sau din cauza încercărilor sale de a‑și mișca corpul, plin de suferință, durerea crescu și mai mult.

Atunci Nicolae îl întrebă pe Dumnezeu despre această situație. Înțelegerea a venit — vindecarea de ieri nu fusese pentru binele pacientului: vindecarea trupului, obținută atât de ușor, a cauzat rău sufletului. Acest suflet trecuse la lecțiile de puritate ale unei vieți monahale pe care Dumnezeu voia ca el să le învețe. Călugărul nu a înțeles răul care era în el și faptul că acesta putea fi îndreptat.

Nicolae a început să‑și ceară iertare pentru greșeala sa și, de asemenea, începu să se gândească cum să vorbească cu călugărul ca să‑l ajute să înțeleagă.

Durerea începu să se retragă. Oceanul Luminii Duhului Sfânt îl îmbrățișa cu blândețe din toate părțile! Corpul, care aproape că nu mai simțea durerea, părea mic și neînsemnat în acest Ocean! Nicolae încerca să‑şi curețe trupul și să‑l umple cu acea Lumină, dar nu avea suficientă putere pentru asta.

În acel moment veni Zosima:

“Stai un pic mai mult! Va trece chiar acum!”

Bătrânul s‑a așezat și l‑a bătut uşor pe cap pe Nicolae, precum o mamă care îngrijea un băiețel rău care nu a ascultat sfaturile sale.

Nicolae zâmbi, simțind cum ultimele rămăşiţe de durere îi părăseau corpul: “Da, a trecut deja!”. El zâmbea fericit și, de fapt, se simțea ca un băiat neastâmpărat: bătrânul înţelept ştia dinainte că vindecarea nu trebuia să aibă loc, dar el atât de mult voia să o facă! A vrut să se simtă ca un vindecător!…

Ca şi cum i‑ar fi răspuns la gândurile sale, bătrânul călugăr zise:

“Nu tot ceea ce ne‑ar place să facem ne este permis. Uneori Dumnezeu îi învață pe oameni prin durere. Se întâmplă atunci când nu pot înțelege altfel. Și este greșit să alini această durere până când Dumnezeu nu permite acest lucru!”

“Dar de ce m‑ai vindecat acum?”

“Nu am fost eu, ci Dumnezeu! Când ai înțeles totul, Dumnezeu te‑a ajutat!

“Şi eu am suferit multă durere până când mi‑am dat seama că trebuie să mă supun lui Dumnezeu în toate cazurile.

“Oamenii pot mulțumi lui Dumnezeu chiar şi pentru durere: pentru înțelegerea pe care o aduce!

“Înainte de a ajuta pe cineva prin vindecare, este bine să înțelegi ce este de folos și ce este dăunător unui suflet!

“Totuși, este mai bine să încerci să ajuți mai degrabă decât să nu faci nimic, fiindcă ți‑e teamă că ‘ceva se poate întâmpla’. Fără a oferi ajutor, nu vei învăța niciodată să ajuți cu înțelepciune!

“Acum ar trebui să stăpâneşti Marea Linişte a lui Dumnezeu! Dacă înveţi acest lucru, vei începe să faci mai puține greșeli! Nu te grăbi să dai ajutor înainte de vreme, împotriva voinţei lui Dumnezeu!

“Dumnezeu va putea să manifeste Voia Lui prin tine numai atunci când voința ta este contopită cu Voinţa Lui — și numai Voia Lui există!”