English Español Français Deutsch Italiano Český Polski Русский Română Українська Português Eesti 中文 日本

Cunoștințe contemporane despre Dumnezeu, evoluție și sensul vieții umane.
Metodologia dezvoltării spirituale.

 
Munca meditativă
 

Munca meditativă

În timpul ultimilor pași pe drumul spre Camera Nupţială, practicanţii spirituali trebuie să se perfecționeze nu numai intelectual și etic, ci şi din punct de vedere ”psihoenergetic”. Adică, ei trebuie să transforme energia conștiinței, făcând‑o din ce în ce mai subtilă, mai extinsă și mai detașată de corp. Aceasta se numește muncă de meditație.

Isus și ucenicii Săi nu au avut nicio intenție de a lăsa oamenilor o descriere specială a muncii meditative. Dar, principiile generale și precum şi etapele muncii meditative au fost subliniate în Evanghelia după Filip [26]. Mai jos sunt câteva fragmente din Evanghelii și Epistole care conțin informații cu privire la acest subiect.

“… Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru…” (Luca 17:21)

“Adevărat grăiesc vouă: cine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc, nu va intra în ea.” (Luca 18:17)

“Împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă…” (Matei 11:12)

“Cerul şi Pământul se vor învârti în faţa ta (adică ele vor deveni mici când tu vei deveni “mare” şi te vei uni cu Tatăl) şi cine are viaţă de la Cel Viu nu va vedea moartea.

“… Cei care s‑au găsit(acolo), de ei lumea nu e vrednică!” (Evanghelia după Toma [27], 111)

“…Duhul cel Veşnic, care locuieşte în Împărăţia Liniştii Absolute şi a Extazului Suprem, a ieşit din starea Sa de Existenţă Eternă pentru un timp limitat şi s‑a manifestat sub aparenţă umană, cu scopul de a demonstra oamenilor mijloacele prin care se poate efectua unirea cu Divinitatea, precum şi modul în care se poate ajunge la Fericirea Eternă; de asemenea, s‑a materializat şi în scopul de a demonstra, prin exemplul Său, cum poate un om să atingă puritatea etică, să îşi separe sufletul de suprafaţa grosolană şi să realizeze Perfecţiunea necesară pentru a intra în Împărăţia infinită a Cerurilor unde domneşte Extazul Etern.” (Viaţa Sfântului Issa [28], 4:2‑4)

“… Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.” (Iacov 4:14)

“Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.” (1 Ioan 2:15‑16)

“Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L‑a cunoscut nici pe El.” (1 Ioan 3:1)

“… Şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt.” (Romani 11:16)

“Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice.” (2 Corinteni 4:18)

“Căci ştim că, dacă acest cort (corpul), locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veşnică, în ceruri. Căci de aceea şi suspinăm, în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din cer…, că noi… dorim… ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de (adevărata) viaţă.

“Îndrăznind deci totdeauna şi ştiind că, petrecând în trup, suntem departe de Domnul, Căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere, Avem încredere şi voim mai bine să plecăm din trup (pentru totdeauna) şi să petrecem la Domnul.

“De aceea ne şi străduim ca, fie că petrecem în trup, fie că plecăm din el, să fim bineplăcuţi Lui … ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău.” (2 Corinteni 5:1‑10)

“… Urmaţi, dar, pilda lui Dumnezeu…” (Efeseni 5:1)

“… Umblaţi… Răscumpărând vremea… “(Efeseni 15:16)

“Să vă dăruiască… ca să fiţi puternic întăriţi, prin Duhul Său, în omul dinăuntru … pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea (adevărată); şi să cunoaşteţi dragostea lui Cristos care întrece orice cunoştinţă (a unui om obişnuit), ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3: 16‑19)

“… Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei…” (1 Tesaloniceni 5:5)

“… Dar cine se alipeşte de Domnul este un singur duh cu El.” (1 Corinteni 6:17)

“… Atunci… vom fi ca El… Îl vom vedea aşa cum este.” (1 Ioan 3:2)

* * *

“Pământul s‑a cutremurat şi Cerurile au plâns pentru că o mare crimă a fost comisă în pământul lui Israel. Pentru că ei au torturat şi au omorât pe marele şi dreptul Issa, în Care a locuit Sufletul universului, care a fost încarnat într‑un simplu muritor pentru a face bine oamenilor şi pentru a distruge gândurile lor rele. Şi pentru a aduce înapoi oamenii degradaţi de propriile lor păcate, la o viaţă de pace, dragoste şi bucurie şi pentru a le reaminti de Creatorul Unic şi Indivizibil, a Cărui milă este infinită şi fără limite.

“Aşa s‑a terminat existenţa pământească a Reflecţiei Spiritului Etern sub forma unui om Care a salvat (cu Învăţăturile Sale) păcătoşi înrăiţi şi care a îndurat multe suferinţe.

“Şi discipolii Sfântului Issa au părăsit pământul lui Israel şi s‑au risipit printre păgâni, predicându‑le să renunţe la greşelile lor, să‑şi amintească de salvarea sufletelor lor şi despre Fericirea Perfectă care îi aşteaptă pe oameni în acea Lume imaterială a Luminii unde Marele Creator locuieşte, în Calm şi în toată Puritatea Lui, într‑o Măreţie Perfectă”. (Viaţa Sfântului Issa [28], 1:1‑4; 14:4, 10)

“Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci — dornici să‑şi desfăteze auzul — îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme. Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă‑o deplin!” (2 Timotei 4:3‑5)

“(Ei) părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit… “(2 Petru 2:15)

“(Ei) au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios… “(Romani 1:23)

“… Unii rătăcind s‑au întors spre deşarta vorbire, Voind să fie învăţători ai Legii, dar neînţelegând nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire.” (1 Timotei 1:6‑7)

“Dacă o persoană oarbă conduce o persoană oarbă, amândouă vor cădea în groapă!” (Evanghelia după Toma [27], 35)

* * *

Creştinismul nu este atunci când oamenii se roagă la icoane, când se închină, când le e frică de demoni şi Satana, când se roagă pentru ca ei să fie salvaţi de iad şi orice alt rău, sau când imploră bunuri pământeşti pentru ei.

Creştinismul este atunci când, pentru a împlini Învăţăturile lui Isus Cristos, oamenii declară un război nemilos împotriva viciilor lor, cultivă cu asiduitate însuşirile bune şi se dedică în totalitate căutării lui Dumnezeu‑Tatăl, cu scopul de a‑L cunoaște și de a se uni cu El. Amin!

<<< >>>
 
Main pageBooksArticlesSpiritual filmsPhotogalleryScreensaversOur sitesLinksContact