“Minorităţi”

Aceia care dispreţuiesc oamenii de sex opus, în viaţa următoare vor avea cu siguranță acel sex şi vor fi întrupaţi în medii sociale care îi vor face să experimenteze în totalitate acelaşi dispreţ faţă de ei.

Acelaşi lucru se întâmplă în cazul problemelor izvorâte din naţionalism, diferenţe de confesiune, sau orientare sexuală. Cei ce dispreţuiesc sau urăsc oamenii pentru că “nu sunt ca mine”, “ca noi” vor fi învăţaţi de Dumnezeu să aibă compasiune pentru durerea altora prin propria durere. Aceasta este una dintre metodele obişnuite ale lui Dumnezeu de a ne învăţa.

Din acest motiv, El creează corpuri ale diferitelor “minorităţi” pentru a întrupa în ele păcătoşii care nu i-au acceptat.

Sarcina noastră este să învăţăm să nu diferenţiem oamenii între “noi” şi “străini”, după niciun criteriu. “Toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu” — aşa ne învaţă Domnul: “… nu este nicio deosebire între iudeu şi grec; căci toţi au acelaşi Domn care este… pentru toţi cei ce‑L cheamă” (Romani 10‑12). La fel se întîmpă şi în cazul oricăror trăsături de suprafaţă a figurii umane.

Ceea ce este important când evaluăm oamenii este guna din care fac parte. Trebuie să iubim pe toată lumea, dar în mod diferit. Astfel, unii oameni trebuie iubiţi cu o dragoste devoţională şi respect, pe alţii în felul în care îţi iubeşti copii sau prietenii, iar pe alţii cu dragoste bazată pe compasiune. Dar nimeni nu trebuie să urască sau să dispreţuiască pe cineva!

“Așa sunt şi ucenicii lui Dumnezeu. Dacă sunt înțelepți, vor înţelege ucenicia. Formele carnale nu‑i înșeală și, când vorbesc cu cineva, ei se uită la starea sufletului acelei persoane. Există multe animale, cu aspect uman în această lume. Discipolii lui Dumnezeu le identifică și le dau “ghindă” “porcilor”, “orz”, “paie”, și “iarbă” — “vitelor”, “gunoi” — “câinilor”, “varză” —“sclavilor”, iar “alimentele” perfecte — “copiilor.” (Evanghelia după Filip [26], 119)