English Español Français Deutsch Italiano Český Polski Русский Română Українська Português Eesti 中文 日本

Cunoștințe contemporane despre Dumnezeu, evoluție și sensul vieții umane.
Metodologia dezvoltării spirituale.

 
Patriotism
 

Patriotism

Cuvântul patriotism este un termen greco‑latin care vine, iniţial, din latină de la cuvântul pater care înseamnă tată. Acest termen denotă sentimentul de apartenenţă în anumite comunităţi sociale: familie, trib, naţiune, stat, mişcare religioasă, etc.

Cu cât este mai primitiv mediul social, cu atât mai mărunte sunt caracteristicile folosite de oameni pentru a se separa sau asocia între ei. Ca urmare, vor avea loc mai multe conflicte într‑un mediu de acest gen.

Stârnirea ideilor patriotice de tip fanatic în asociații naționale sau religioase mari poate provoca o creștere a stărilor de tip nazist (fasciste). În acest caz, este captată partea din societate care are înclinaţii spre agresiune. Aceasta este reprezentată de oameni care sunt cel mai puţin dezvoltaţi evoluţionar. Dacă masele de oameni primitivi incitate de ideile fasciste sunt conduse de persoane diabolice şi puternice, atunci pot avea loc războaie pe scară largă cu scopul de a distruge sau a subjuga naţiunile “inferioare” (sau altfel denumite prin epitete similare umilitoare) prin acapararea proprietăţilor lor şi a pământului.

În alte cazuri, ideile patriotice pot fi folosite pentru a apăra o naţiune de agresiunea unui duşman, sau pentru a elibera ţara de ocupaţie.

Dar cel mai înalt patriotism este reprezentat de percepţia lui Dumnezeu‑Tatăl ca pe Ierarhul cel Mai Mare şi a ideii de ţară ca pe întreaga Sa Creaţie incluzând universul. În acest caz, toată lumea şi alte fiinţe încarnate şi neîncarnate sunt membrii unei singure familii. Sunt fraţi şi surori la diferite vârste, sunt copiii unui Dumnezeu‑Tată comun Care îi iubeşte pe fiecare.

Şi acesta este cazul cu adevărat; aceasta este situaţia reală în univers. Însă oamenii contaminaţi de egoism şi ură, orbiţi de pofte pentru lucruri lumeşti, nu pot înţelege aceasta. Şi destul de des asemenea oameni sunt “majoritatea copleşitoare” a societăţii.

Prin toate ţările pe care Isus Cristos le‑a vizitat, El a predicat ideea de teocentrism, patriotism, unde Pater este Dumnezeu‑Tatăl. În Viața Sfântului Issa, cel mai bun dintre fiii oamenilor [28] se pot găsi câteva informații despre Predicile Lui în India și Persia referitoare la această temă.

De exemplu, El le‑a spus indienilor: “Numai El, Unicul, a voit şi a creat, numai El a existat dintotdeauna şi existenţa Lui nu va avea sfârşit. Nu are egal nici în Ceruri şi nici pe Pământ. Marele Creator nu şi‑a împărţit puterea cu nicio fiinţă vie… Numai El posedă Omnipotenţa. El a voit şi lumea a apărut. Într‑un gând Divin, El a adunat toate apele, separându‑le de porţiunile uscate ale globului. El este principiul existenţei misterioase al omului… Eternul Legislator este unul; nu există alt dumnezeu decât El. El nu a împărţit lumea cu nimeni şi nici nu a împărtăşit nimănui intenţiile sale” (5:16‑18, 6:10).

El a predicat acelaşi lucru zoroastrienilor în Persia: “Nu vorbesc despre un dumnezeu nou, ci despre Tatăl nostru Ceresc Care a existat din toate timpurile şi Care va exista după sfârşitul a toate (a acestei creaţii)… El este Dumnezeul binelui, Care, precum tatăl unei familii, nu face decât bine copiilor Lui, uitând toate greşelile lor, dacă se căiesc de ele.

“… La El trebuie să vă îndreptaţi paşii pentru a fi mângâiaţi în necazurile voastre, ajutaţi în lucrul vostru şi vindecaţi de bolile voastre. Oricine se va duce la El, nu va fi respins. Când Îi vorbiţi, să fiţi din nou ca nişte copii!” (8:6,17‑19; 11:13,15).

Apostolul Pavel, de asemenea, a spus: “… îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Cristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ…” (Efeseni 3: 14‑15).

* * *

Dacă privim la Pământ din adâncul spaţiului multidimensional, acesta seamănă cu un ou de găină, fără coajă, cufundat într‑o lumină blândă. “Albuşul” din jurul “gălbenuşului” reprezintă straturi ale Duhului Sfânt. Iar în profunzimea de sub ele, există substratul pe care El ne‑a pus pentru ca să putem să creştem şi să ne maturizăm până când ajungem în etapa în care suntem capabili să Îl vedem, să ne îndrăgostim de El, să aspirăm la El şi să ne revărsăm în el. Atunci, de ce am fi ostili unul cu altul, în loc să ne îndreptăm toată atenţia către El — către Tatăl nostru Ceresc, Scopul fiecăruia dintre noi?

<<< >>>
 
Main pageBooksArticlesSpiritual filmsPhotogalleryScreensaversOur sitesLinksContact